Cinematografiei românești de după comunism i-a lipsit multă vreme un răspuns dat blockbusterului Dacii, care a cutremurat sălile de cinema și televizoarele timp de cincizeci de ani. În sfârșit, o producție indie creată de câțiva curajoși reușește să scape de bagajul trecutului și face un lucru îndrăzneț, aproape imposibil în climatul ideologic de astăzi. Filmul lui Octavian Repede este echivalentul a ceea ce a reprezentat cartea lui Lucian Boia Istorie și Mit pentru istoriografia națională, dar e și mai puternic, pentru că lucrează cu o tehnică cinematografică desăvârșită.
Filmul este total marxist pentru că ne arată că la baza formării poporului român se află exploatarea forței de muncă. Mission in Dacia ne oferă cu mijloace puține, dar puternice, adevărata istorie a oamenilor care s-au perindat pe aici, pentru că și dacii și romanii s-au bătut pentru a avea mai mulți sclavi care să le construiască casele și să le omoare dușmanii. Ce face regizorul Repede este să ne arunce în plin dacofuturism. În film, dacii sunt niște aliens roboți care vin de o planetă pentru a însclaviza alte populații care au fost considerate prospere pe planeta lor, iar romanii sunt o populație de șamani care sunt în căutarea unui elixir al tinereții. Disputele între părinții noștri fondatori sunt legate de câți sclavi să cucerească, aceștia fiind doriți atât de roboții daci cât și de romanii șamani pe plantațiilor lor.
Revizitarea istoriei se face de către scenarist pentru a ne pune o întrebare fundamentală: dacă fondatorii noștri erau în slave business, de ce ar trebui să ținem cu una din echipele care joacă? E ca și cum astăzi am alege una din corporații, Apple și Microsoft, și ne-am certa pe care are sclavi mai mulți.
Dacă întrebarea ne vă măcina pentru ceva vreme, nu putem însă să remarcăm anacronisme delirante în scenariul filmului. Rea, unul din roboții daci intră într-o relație sexuală, descrisă în cadre largi, cu doi dintre romanii șamani din film. Camera descrie în planuri ample sexul anal pe care unii îl administrează altora în pădure. Îngrijorătoare nu este fixația pe sex pe care stăpânii de sclavi o arată cu nerușinare, cât apariția fistfuckingului în scena ultimă, într-un cadru de altfel stăpânit perfect. Ce învățăm de aici? Poate problema noastră reală nu este că sexul din film nu e corect din punct de vedere istoric. Poate că ne vom privi altfel unii pe alții în ochi odată ce știm că ne tragem de la încrucișări între roboți extratereștri și colonizatori romani în căutarea unor noi victime.
