Îți aduci aminte începuturile anilor 2000? Când orice parior român accesa aprope zilnic funcția teletext al cazanului de crt luat din piață pentru că orice însemna tehnologie era infernal de scump dacă-l luai direct din magazin.
Teletextul face parte din originile unui parior adevărat, care datorită capitalismului putred, își găsește singura speranță la o ascensiune social-economică în jocurile de noroc, care chiar dacă inițial servesc ca o poartă spre ieșirea din sărăcie, este tot o practică dezvoltată sub structura capitalistă care să te facă și mai sărac. Dar e o speranță inițial, și asta e tot ce contează.
În zilele de weekend, când aveau loc meciurile alea sigure, bombă, de campionat, momente în care speranța de a câștiga 3000 de lei cu 2 lei pe bilet și 20 de meciuri atingea cote astronomice. Ghena aia de televizor cu spate care se stingea constant și trebuia să te ridici să-i dai o palmă să mai meargă 20 de minute, era setat mereu pe TELETEXT. Când auzi deja cuvântul teletext, imaginația ta nu poa te crea nimic altceva deât pixeli și acel teletext scris cu culorile steagului.
Platforma era complicată, un utilizator inițiat deja avea dificultăți mai mari în navigația acestuia decât un boomer maxim care vede bios-u’ pentru prima dată și vrea să instaleze windows-u’. Cred că se termina prima repriză dintre Dinamo-Steaua până reușeai să ajungi la panoul de sport, mai ales dacă aveai și o telecomandă cu bateriile pe moarte, ceea ce era cazul cam de fiecare dată, îi mai dadeai și la telecomandă o pereche de palme și zici că aveai cele mai noi duracell-uri în el.
Oricum, teletextul a schimbat fundația realității pentru pariori, chiar dacă pe vremea aia trăiam deja în hiperrealitate. După câteva ore de privit un ecran cu pixeli cât degetu’ mare de la picior, universul exterior nu mai părea să fie asemănător cu cel pe care îl știai înainte de a intra în dimensiunea teletextului. A te uita la rezultate pe teletext era ca și cum ai intra în matrix, aici conceptele de bază ale realității precum spațiul și timpul erau inexistente, totul exista în materie de pixeli și cod, era un loc aproape perfect, singurele probleme în sistem apăreau în momentul în care trebuia schimbat scorul, din 0-0, în 1-0 pentru Dinamo, creând astfel turbulențe nu doar în spațiul teletextului, dar și în mintea subiectului parior, care avea pe bilet că bate Steaua la handicap ( așa e denumirea, nu vreau să fiu ableist ).
Teletextul a jucat un rol important în dezvoltarea societății de control descrisă de Gilles Deleuze, dar care astăzi se manifestă prin Flashscore.