HomeInstitutul de Trepanatsii Literare "Florent Monclaire"Eminescu e lit în Olimp. Află cine a mai luat PILULA ANTI-PC....

Eminescu e lit în Olimp. Află cine a mai luat PILULA ANTI-PC. Uniunea premiază, mapetzii aplaudă. USR și dorul de Komartin. Skurtu atacă, Cărtărescu reloaded, Uricariu matters.

Pilula anti-PC, noi cazuri de dependență

Nu prea l-am urmărit în ultimii ani pe O. Nimigean, autor ieșean al unor volume de versuri și proză premiate de toată lumea literară de la noi. Am aflat că, mai nou, o arde prin Paris cu alți centriști deveniți „meniniști”, ca Dan Ciupureanu (fiul unui poet editat de Komartin, Ionel Ciupureanu, editat cu un roman la Polirom), abia după ce același Polirom i-a publicat ultima carte, „O ureche de om pe o spinare de șoarece”.

Semnalare de Medeea Iancu:

Dragă literatură romînă,Ceea ce nu înțelegi, te va distruge; ceea ce nu cunoști despre istorie, ceea ce ai negat în…

Publicată de Sophie Polansky pe Marţi, 25 august 2020

Din carte veți putea afla în premieră mondială și exclusivă despre originile „korektudinii politice” (unde altundeva decât… „în sânul partidului comunist”?) și cum pot fi identificați „germenii gîndirii și practicii totalitare”, fiindcă, desigur, „marele curaj, astăzi, în artă este de a reintra sub orizontul normalității, în pofida tuturor stridențelor și transgresiunilor ideologizate”, iar literatura trebuie să-și păstreze „distanța față de activismele de toate culorile”.

Firește, pe Nimigean nu-l lovește nicio disonanță cognitivă și nicio rinocerită ideologică atunci când scrie că feminismul este „patologie, delir de persecuție, delir resentimentar, psihoză, ideologie de gen” și că „femeile sînt feminine, nu feministe. Și cu adevărat feministe cînd vor să rămînă feminine”. Nu, este doar purul Adevăr contestat numai de „pramatii intelectuale” și „infecți sicofanți”, de „komisarii korektitudinii politice” (de ce nu politike?) și de „bruxello(a)cefali” (ca dintotdeauna, se înțelege implicit, Lumina vine de la Răsărit de M. Sadoveanu).

M-am amuzat copios la auzul sintagmei „diavolii infecți ai Binelui” (deci Nimigean s-ar prezenta în CV drept un înger radios al Răului?) și m-am întristat iar când am auzit: „Literatura nu este tîrfa ieftină (și oricum nebăgată în seamă) a pieței”. Cu tot cu sexworker shaming, e cel mai deplorabil apel la autonomie literară pe care l-am auzit: cum ar veni, literatura e bună numai ca protecție când îi mănâncă la organe pe cisheți să arunce un sloboz în direcția oricui au mușchii lor chef. E doar o carte, e doar un banc, doar nu vreți să interziceți bancurile, ho ceaușeilor!?

Csf, nu poți să ai așteptări de la generația „anticomuniștilor”. Dar să nu ne fie rușine nici cu Nona Rapotan, care, recenzând sus-amintita carte, comite un climax al revizionismului: „…refundamentarea criticii literare, cea care suferă îngrozitor în ultimele decenii de pe urma mai-sus-pomenitei korektitudini politice”. Iată un om „frumos” care editează un blog de cărți cât se poate de middlebrow (dar care, după cum veți afla din CV-ul ei, are în palmares ceva activitate „creștină”).

Noi, de bunx komisarx ce suntem, ținem să precizăm că Schiop și cu câteva autoare femei nu fac o literatură korektpolitikă și că această oareșicare diversitate, finanțată cu chiu-vai de bancherii evrei de la același Polirom (ca să înțelegeți încă o dată dictatura la care supunem editurile românești), e wax albina, mai încercați!

Nonei „entartete Kunst” Rapotan îi recomandăm cu mare căldură (dintr-aia rezultată de la arderea unor cărți) să se deplaseze la biblioteca județeană din Drobeta-Turnu Severin pentru a consulta „Istoria literaturii scriitorilor români postrevoluționari: 1989-2011” a lui Mihai Marcu, mai vigilent decât tovarășul nostru Niky… Spoiler: conține o listă cu „literatură obscurantistă”, ca să se știe de unde s-ar începe o epurare. Dictatură plăcută!

Uniunea premiază, mappetzii aplaudă

Ca să premieze niște cărți pe anul trecut și să nu stea degeaba, Uniunea Scriitorilor a nominalizat, printr-o lovitură de zaruri, la secțiunea generică „debut”… un studiu despre „Condiția mesanică în romanul crepuscular” și două volume de poezii: una pur și simplu frumi, dedicată OCHILOR VERZI „circumscriși în rugină”, „circumscriși în permanganat de potasiu”, „circumscriși în noapte”, „circumscriși în ocru roșu”, „circumscriși în alți doi ochi verzi” etc. (numele nichitastănescianului de Calea Victoriei: Cosmin Andrei Tudor), și una legit, carevasăzică legitimă dpdv literar… „Meditațiile bătrânului despre libertate” al lui Vlad Sibechi.

Nu pot să nu remarc că Uniunea face ce face și validează încă o dată coolness-ul eternului tastemaker din Berceni, Claudiu Komartin. Într-un articol din Observator cultural de anul trecut, Komartin ne asigura că poezia lui Sibechi, cu „sinceritatea pusă pe lama cuțitului” (același cuțit ascuțit de vreo 20 și de ani?), posedă o „formulă care nu are nici o legătură cu scriitura minimală, postumanismele și mîțîielile aseptice la modă în vara asta” (ironia fiind aceea că „poezia postumanistă” a fost promovată și ea, între alții, tot de Claudiu Komartin; e o manevră clasică de politică literară învățată de la USR: ajuți la impunerea unei chestii și apoi declari că acea chestie a atins punctul de saturație ca să faci loc simbolic pentru următoarea big thing).

Tot anul trecut, să ne amintim, „Ochiul magic” (stil The Residents?) al României literare îl vedea pe Komartin ca pe un „veleitar amuzant și întristător totodată”, doar pentru că „nu este eveniment, nu e program, nu e acțiune, nu e lansare, nu e festival organizat de Uniunea Scriitorilor care să nu determine o suită de insulte, injurii și calomnii curgând din tastatura lui Komartin ca dintr-un robinet defect”. Ironia face ca însăși Uniunea să infirme sarcasmul magicianului redacției (care încă nu știm dacă ascultă The Residents, să ne faceți wikileak pe poșta de melc a redacției dacă știți): „Orice face Claudiu Komartin, pe orice pune el mâna, transformă în aur”.

Ca atare, una din două: ar trebui ori ca Uniunea și închipuitul „cetățean de onoare al orașului Urlați” să se împace și să se recunoască ca frații de cruce (Alex Ștefănescu scria* după 2015 că s-a înșelat în privința lui Komartin și că acesta nu are „har”; pentru Radio Europa Liberă, acesta declara și el că „poezia este o formă de înduhovnicire”), ori ca prietenul nostru Daniel Cristea-Enache, după ce lui Niky i se vor termina proviziile de licoare vampirică, să alieze mai hotărât forțele USR cu trendsetter-ii pe care încă nu i-a legitimat din crema veleitarilor cu blazon, în genul unui Romeo Ioan Roșiianu (care bate „scrisori de dragoste” când nu bate la tiparniță cărți la kilogram sau când nu bate femei. Doar așa va fi asigurată propășirea poeziei din România.

*credeți-mă pe cuvânt, fiindcă nu mai găsesc în arhiva Romlit, care arhivă de facto nici nu mai pare să fie online, că webmaster-ului i-a fost lene să mai plătească domeniu separat, așa că site-ul Romlit te trimite la… ce a apucat să arhiveze Internet Archive Wayback Machine.

Skurtu se întoarce

Dacă ai avut vreo tangență cu festivalurile de poezie din anii trecuți, poate ai văzut-o pe poeta americano-română Tara Skurtu. Nu o să mai vezi, cel mai probabil, doar din motivul că, anul trecut, Claudiu Komartin a invitat-o la înmormântarea tatălui său, de unde a rezultat o poezie în care eul liric îi șterge fața borâtă cu vișinată și se ceartă cu babele comunei.

Lui Komartin i-a scăpat, într-un text postat pentru câteva ore, că Tara Skurtu ar fi „ceva care aduce cu un om doar pentru frumoasa tunsoare și tatuajul amețitor de pe umărul drept”. Un pic mai greu de înțeles (pentru mine ca specie nu tocmai balcanică) de ce, pentru Komartin, amicii literari sunt buni de duși la înmormântările familiei, de ce poezia în general ar fi sinonimă și reductibilă numaidecât la „empatie” (care atinge sub-zero în momente dintr-astea), iar poezia Tarei nu ar fi fost deja „evaluare reportericească” (vezi volumul „Skurtu. România”), zâmbetul a devenit abia atunci „copiat din cataloagele Vogue”.

Între timp, Komartin devine vicepreședintele PEN România și, pac, Tara Skurtu i-a făcut call-out la care lumea literară ro nu a percutat, că doar este constituită în cea mai mare parte din tovarășii de bere prezenți, trecuți și viitori ai lui Komartin. Cu ocazia postării Medeei (vezi mai sus), pac, Tara a scos din nou de la sertar problema, cu un pic mai multe reacții, dar „nucleul dur” tot nu s-a băgat. Pentru tot ce a făcut Komartin, cum să nu-i fie iertate derapajele?

It’s about time the Romanian literary world—especially the gatekeepers, and namely male writers—start taking…

Publicată de Tara Skurtu pe Miercuri, 26 august 2020

Pro tip: în România e mai bine să-ți pierzi timpul scriind poezie atât de „proastă” încât, chiar și cu pact de neagresiune față de gatekeeperi, să nu primești nici așa invitații la vreun festival de poezie (că astea sunt organizate ori de Komartin, ori de prietenii lui Komartin, ori de dușmanii lui Komartin care, după cum se vede, au păreri nu radical diferite despre literatură), decât să-ți pierzi timpul scriind poezie ceva mai puțin „proastă”, dar „bună” pentru nivelul contraculturii literare de pub de la noi, și apoi dintr-o ceartă în bulicică, pac, să te trezești pe dinafară. Sîc tranzit gloria mundi.

Uricariu pentru #AllLivesMatter

Doina Uricariu a condus ICR New York între 2012 și 2015. Credeam că notoriul Grid Modorcea (reprezentant de frunte al diasporei verzulii) este doar din cale-afară de malițios atunci când, în momentul în care Doina Uricariu a girat o expoziție care a inclus și revista avangardistă Pulă, i-a aruncat acesteia injurii ableiste.

Nota bene: Doina Uricariu nu mai e în nicio funcție, așa că nema loc de cancel. Și, la drept vorbind, vecinii ei diverși din Brooklyn (cu care se laudă într-un comentariu, ca să se vadă că nu e rasistă) se pare că se împacă bine. Mai puțin se împacă ea cu digestia întreruptă de îndepărtatele zgomote cauzate de BLM și antifa. George Floyd? Ah, „Doamne ferește, afro-americani discriminați și decimați”… Mai greu ajung știrile.

cartarescu olx

Mema literară a momentului, courtesy Iovănel:

Cărtărescu poetul: „Nu striga niciodată ajutor”Cărtărescu prozatorul:

Publicată de Mihai Iovanel pe Vineri, 4 septembrie 2020

Așteptăm cu mare înfrigurare apariția noului volum de poezie cărtăresciană pe olx și okazii, la suprapreț, pentru că un exemplar precomandat cu dedicație tot e cu dedicație nobelizabilă. Până atunci savurăm poezia „404” pe care o puteți degusta și voi aici.

Eminescu e lit

Încurajare la toți poeții: Eminescu are așa monument pe plaja din Olimp

Publicată de Mugur Grosu pe Marţi, 25 august 2020

Despre marele „Murat” (om de afaceri cu investiții grele în Olimp) știu de la prieteni câtă „grijă” poate să aibă față de cel puțin unii dintre angajații săi (hint: nu prea are), iar acum a venit momentul să aflăm ce grijă are față de valorile neamului: în fața hotelului Panaramic din Olimp pe care l-a „reabilitat”, o baie de LED-uri scaldă o serie de busturi, printre care și, cum altfel, Eminescu, care suntem convinsx că s-ar fi simțit flatat, cu toată xenofobia…

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

0FansLike
0FollowersFollow
0SubscribersSubscribe

Populare