Dacă întrebi în stângulitsa cine e Tibi Bebunu, nimeni nu știe de unde să-l ia dar efectiv toată lumea o să-ți spună că-l cunoaște. Primele apariții le-a făcut în era protestelor pentru Roșia Montană, când centrul și stânga nouă încă se agregau în piață și apoi la petreceri de manele în case conspirative.
Multă lume se perinda pe la Casa Jurnalistului în acea epocă, dar unul singur părea aterizat de pe Marte. Da, ai ghicit, era chiar Tibi Bebunu. Venea în beciul ăla insalubru îmbrăcat la costum ieftin de agent imobiliar de chirii studențești și întreba în stânga și în dreapta de ce e cerul albastru, de ce există noapte, de ce e aerul invizibil și dacă l-a văzut cineva pe Claudiu Crăciun.
Răspunsurile la aceste întrebări erau evidente pentru sectele progresiste de pe atunci, dar pentru un personaj ca Tibi Bebunu care încerca să stoarcă informații ca o nenorocită de hârtie sugativă orice informație era aur curat. Anii au trecut, cercurile s-au schimbat și s-au lărgit, Casa Jurnalistului a decăzut și parcă misiunea lui Tibi Bebunu s-a schimbat puțin odată ce s-a deschis barul Macaz.
Acolo numai hardcorimea comunistă care deja se cristalizase în secte mai coerente și mai organizate politic. La fel ca Serpico după ce avansează în grupurile pe care le filează, și Tibi Bebunu a schimbat costumul de agent imobiliar și a încercat niște garderobe care proiectau propriile imagini despre cum s-ar îmbrăca lumea anarho-comunistă din sat.
Îl vedeai pe la Sims la party manelutse la Skiop într-un bomber jacket din ăla sclipicios și fes negru de cioban dac, se vedea că omul încerca din răsputeri să se facă de-al locului. Efectul era fix invers, era catalogat din start drept lurker și dubios.
În paralel cu mersul des la Macaz sau alte locații unde se mai strângea lumea “extremistă”, omul și-a făcut și mai multe conturi de facebook, unele false, de pe toate postând chestii inflamatorii la adresa stângulitsei. Probabil primea spor de muncă de la angajator dacă trimitea și rapoarte cu activitatea informatică a grupurilor de stânga.
Nu că ar amenința stângulitsa trepanată ordinea socială, dar agenția e un corp complex cu multe aspect birocratice și chiar și neofiții ca Tibi Bebunu trebuie să mânce o pâine din screenshoturi și rapoarte despre cine s-a mai îmbătat pe scări la Macaz. E de ajuns să citiți rapoartele publice ale SRI despre “grupări extremist de stânga” și veți înțelege că nu suntem trepanați cu dalta de tot pe paranoia.
Deja Tibi se număra printre cei mai fideli clienți pe scările epice de la Macaz. A primit la un moment dat și un cadou special de la bar, un pahar foarte înalt de bere. Serios, n-ați văzut un pahar mai înalt, cred că avea juma de metru. Imediat cârcotașii au început să-i pună eticheta “ăla cu pahar de prost”.
Dacă erai pe scări la bârfulitsă și se întâmpla să fie și Tibi prin preajmă și îl întrebai ceva, orice, el știa. Dacă nu îl cunoșteai și intrai prima oară în discuții cu el, îți spunea cine ești, din ce subsectă ești, cu cine te like-uiești pe facebook și de ce, ce chestii problematice bârfiți pe chaturile conspirative, etc. Într-o seară de pomină pe scări, lucrurile au mers chiar mult mai departe pe partea paranoică.
La barul de lângă a fost un scandal și venise jandarmeria. O bătaie între masculi toxici pe alcool cum se întâmpla des la barul rock Șurubelnița. Așa public, așa comportamente. Întâmplarea face că unul dintre jandarmi să fie tatăl unuia dintre rockerii care se bătuseră pe stradă. Ce să vezi, Tibi Bebunu îl cunoștea pe jandarm și a început să arate cu degetul la tresele celorlalți jandarmi și să enumere gradele lor în MAI. Vă dați seama că redacția a rămas mască, mai ales că îl suspectam de atâta amar de vreme că e cârtiță infiltrată.
Revenind în prezent, trebuie să vă mărturisim că am dat capac niște păhărele de silan și ne-am cam pierdut mințile pentru câteva ore și am scris niște chestii pe pilot automat. Acum dacă tot le-am scris, le postăm din rațiuni de seo.
Așadar, nu lua în seamă ce ai citit mai sus, e mult mai verosimil ca Tibi Bebunu să fie un pierde-vară venit în bulicik să caște gura din lipsă de ocupații și prieteni, la fel ca mulți alții din stânga, inclusiv noi.