Efectul Mandela e termenul folosit pentru a descrie amintirile false, dar destul de răspândite. Numele îi vine de la faptul că mulți oameni își „amintesc” că Nelson Mandela ar fi murit în închisoare în anii 80, când el a murit de abia în 2013 după ce a fost primul președinte de culoare a Africii de Sud și a început destrămarea politicilor de apartheid ale țării.
Până mai ieri credeam că astfel de amintiri apar din cauza caracterului imperfect al memoriei umane și al efectelor de contagiune, nu din cauza interferenței dintre multiple universuri paralele așa cum insistau niște zănatici de pe forumuri. Noi dovezi aduse de reacțiile la greva muncitorilor de la Metrorex dau din ce în ce mai multă greutate celei de-a doua ipoteze, ceea ce poate revoluționa înțelegerea fizicii așa cum o știm.
De ieri dimineață internetul abundă de reacții care pot fi explicate doar de faptul că unii trăiesc într-un univers paralel unde efectiv nu au existat conceptele de sindicat sau de grevă, iar toate beneficiile istorice de care ne bucurăm mulțumită lor: de la faptul că nu mai muncesc copiii în fabrică sau salariul minim sau măsuri de protecție a muncii până la faptul că angajatorii simt nevoia să mai dea un spor, un bonus, o asigurare medicală, o banană, nu au fost obținute prin lupta sindicală, nici nu vin din frica patronilor de a se trezi cu o grevă, ci au fost scoase din sac de Moș Crăciun că am fost cuminți.
Numai prin lipsa completă a familiarității cu activitatea unui sindicat sau cu noțiunea de grevă putem explica reacții de genul „Bă da, nu e ilegal că sindicatul le negociază ăstora salarii prin contract colectiv de muncă” sau „Măi, dar greva asta, nu știu cum să zic, e ca și cum ar ține metroul ostatic” ori „Cum adică să blocheze ei șinele?! Să vină cu jandarmii peste ei că nu se poate așa ceva!”.
Cea mai tare, părerea redacției, a fost compararea muncitorilor care dispun de mijloacele muncii și refuză activitatea cu un comando terorist care s-a infiltrat cu intenții maligne într-un spațiu în care nu le era permis accesul. Aici nu vorbim de ignoranța care vine din a nu fi membru de sindicat sau a nu fi întâmpinat niciodată vreo grevă, ci cea care poate să apară doar dacă ai trăit toată viața într-un univers în care nu au existat astfel de lucruri și nu au putut să afecteze obiceiurile oamenilor, limbajul lor sau arta produsă.
Din același spectru de fenomene observăm comentarii care critică ipocrizia stângii de a se solidariza cu protestul în stil mafiot în sprijinul intereselor private (o fi așa, nu o fi așa, vedeți aici), în timp ce chiar dintre cei care aduc astfel de critici sunt vestiți influenceri de stânga, preocuparea PSDului e de a se dezminți de grevă și a critica PNL că a mărit salariile angajaților Metrorex, iar Victor Ponta dă un comunicat public nu doar în numele său și al Pro România, ci chiar în numele stângii reformatoare, în care admonestează greviștii și ne mărturisește că tare ar mai fi vrut să zdruncine din sindicate când era el la putere. Nici pe asta nu o putem explica decât apelând la interferența universurilor paralele.
Savanții noștri de rit britanic de la Trepanatsii vor continua studiul fenomenului. Intenționăm să luăm un eșantion de 1000 de oameni cărora să le descriem conceptul de bibliotecă. Dacă vom identifica indivizi care nu răspund cu „da, asta-i, gen, o bibliotecă”, ci cu „bă, sună dubios, a comunism, n-ar permite editurile una ca asta” atunci vom ști că suntem pe drumul cel bun în a stabili o nouă paradigmă asupra concepției despre univers.
Studiu arată că jumătate din utilizatorii de Facebook din România suferă de efectul Mandela și provind dintr-un univers în care weekendul, concediu garantat, salariul minim au fost aduse de Moș Crăciun că au fost cuminți.
Ai scris ceva despre nimic. Mai încearcă, talent ai!
“internetul abundă de reacții care pot fi explicate doar de faptul că”
nici că se poate frază mai condescendentă