Cum decembrie e luna număratului, ne-am apucat în redacție să numărăm ce am realizat din punct de vedere numeric pe parcursului anului care în curând se duce în raiul anilor. Încheiem la editura noastră cu 6 cărți publicate și un joc de roluri pe nume GIOCO DI ZARO. Am tradus în 2022 un roman și două nuvele grafice, am publicat un almanah, un volum de poezie și un hibrid între memorialistică, non-ficțiune și eseu. Am bifat cu stand târgul de carte Bookfest, și cu prezență târgul de toamnă de carte Gaudeamus. În continuare față de 2021, peste 70% din vânzările noastre de cărți se înregistrează online(și foarte bine că se întâmplă așa), dar am reușit să extindem distribuția și în rețeaua de librării Cărturești, librăria Red Goblin și librăria Mihai Eminescu din București. Încă ne zbatem să ajungem în marile orașe din țară cu titlurile noastre, dar ăsta e un punct de bifat pe 2023. În medie am vândut în jur de 66 de cărți pe lună, un număr predestinat într-un an în care prețurile la hârtie au explodat pur și simplu. Miraculos, dar rezistăm.
Toamna aceasta are loc la Mezaninul palatului Univers (e clădirea aia din coasta Cișmigiului unde se fac cozi kilometrice ca să intre zumerimea în clubul apollo Piața de Artă și Design, un târg pentru zoomeri și mileniali cărora le plake frumosul și-s curioși să vadă cele mai noi tendințe în arhitectură și artă mai de consum locală, să răsfoiască noi apariții editoriale din zona de publishing independent sau să asculte muzică (mai) experimentală. Organizatorii ne promit în weekendul 21-23 octombrie o sală plină cu zeci de standuri cu artă de luat acasă, așa că redacția nu s-a putut abține și a trimis o întrebare iscoditoare și evident că pe partea materială artiștilor prezenți la PAD:
Care este obiectul/lucrarea pe care mizați la Piața de Artă și Design?
Răspunsurile le găsiți în ancheta de mai jos.
După lupte seculare, editura Dezarticulat a reușit să intre cu cărțile și într-o libărie fizică. Mai exact, ne poți găsi titlurile de mare anvergură trepanată într-o libărie cu ștaif mai boomeresc și miros de cafea proaspăt râșnită de pe bulevardul Elisabeta numărul 16 pe nume Mihai Eminescu.
A apărut recent un volum colectiv care adună, sub formă de eseu, mai multe perspective de stânga scrise de autori și autoare cu poziții mai moderate sau mai radicale. Inițial contribuitorii erau în marea majoritate bărbați, însă în urma observațiilor primite au fost contactate și câteva autoare, dintre care o parte suntem inițiatoarele acestui text. Abordarea nu a fost cea mai inspirată, invitația fiind mai degrabă motivată de „problema de subreprezentare pe partea feminină”. Venind dintr-o îndelungată istorie de ignorare și nerecunoaștere sau dezinteres pentru munca feministă, unele dintre noi am dat curs invitației, considerând-o un efort de deconstruire a dinamicilor patriarhale care domină mediul intelectual, cultural și artistic local, și, din păcate, și pe cel de stânga.
