Home investigatsii Ocultiste

investigatsii Ocultiste

Moralista Irina Forgo ceartă studenții că vor gratuități de la stat în timp ce accesează fonduri publice

Platforma pentru oameni bătrâni la minte și ursuzi la suflet Republica își continuă cruciada împotriva studenților care îndrăznesc să ceară o fărâmă minusculă din bugetul de stat pentru a le fi viața mai ușoară. Cel mai recent suflet antic republican declamă teatral: “Dă-i unui om un cadou, un privilegiu și în mintea celui ce îl primește se va naște ideea că îl merită.” Apoi ni se explică pentru a mia oară că nu este vorba de un procent insesizabil din banii statului, ci de mentalitate care implică o sorginte de tristă amintire comunistă. Această mentalitate care bântuie România ca un spectru, anume că poate ar fi bine să susținem tinerii cu diverse gratuități și facilități, pentru că nu toți s-au născut cu firme în pamperși.

Elrond, crypto-unicornul românesc fondat de evangheliști

Pe lângă faptul că arată ca un cuplu stereotipic de chad și nerd cum vedem în toate filmele despre startupuri în care un șmecheraș care arată bine se combină cu un geniu matematic purtător de ochelari ca să facă mari afaceri, am aflat de la sursele noastre trepanate că cei doi frați sunt membri ai Bisericii Creștine după Evanghelie. Sursele nu au confirmat, dar e posibil ca ei să facă parte chiar din familia lui Onisim Mincu (care e prieten pe Facebook cu Beniamin), cel care, alături de Bela Iach și Constantin Morariu, au fondat Biserica Creștină după Evanghelie Tălmaciu prin anii ‘90.

Cine controlează rețeaua de conturi false USR-PLUS? Intră în scenă Demiurgul

Iulian Drăghici este un tip care se autodescrie pe unul dintre cele două profile publice ale sale ca “Demiurgul cibernetic”, iar în afară de activitatea sa de membru USR pare să se ocupe cu pariuri sportive și o agenție cu scopuri incerte numită Vip Consulting.

USR-PLUS a schimbat pozele conturilor de “adolescente frumoase” cu animăluțe drăguțe și flori

Ieri vă povesteam cum postarea deputatului userist Alin Apostol în care se războiește cu metrorex-ul folosindu-se de clasicele colaje cu PSD ilustrat ca forțele întunericului din Star Wars a fost share-uită programatic de tot felul de conturi false cu poze stock de “școlărițe frumoase” furate de pe google. De ce să mințim, încă nu am aflat dacă e un lup singuratic din partid, susținător care și-a pus pălăria neagră de marketing social media, brainstorming făcut de mințile luminate din partid sau dacă e vorba de troli ruși. Avem, însă, informații noi pe subiect, voi decideți ce să faceți cu ele.

USR-PLUS folosește “fete frumoase de 14 ani” pentru postăcit grupuri facebook

Totul pare să fie același terci neoliberal cu care ne-a obișnuit mainstreamul oamenilor frumoși de pe rețele, până te uiți mai atent la cele 450 shares ale postării, unde găsim mai multe profile de fete tinere care spamează programatic pe diverse grupuri destul de diverse ideologic.

În plină criză a vaccinării, Institutul Cantacuzino vinde suc de orz la suprapreț

Institutul Cantacuzino, un adevărat Vrăjitor din Orz intrat până la brâu în hora producătorilor de farmaceutice care îți fac cu ochiul că te protejează de coronavirus. Pandemia le-a priit, dar nu la producția de vaccinuri anticovid, ci la ambalat sucuri dubioase la fiole si dropshipping pe internet. Cum a ajuns un institut de stat mai veros în jocul capitalist decât un intermediar de produse de pe alibaba?

Escrocheria Bitcoin-Tether explicată ca la proști

Schema piramidală care consumă echivalentul energetic unei țări mici doar ca să se joace toți proștii de-a bogații și toți bogații proști de-a proștii...

Strania poveste a traducerii romanului Dracula în română

Până în 1990, când la noi Barbu Cioculescu și Ileana Verzea publicau prima și singura traducere în limba română a lui Dracula pentru aproape treizeci de ani, Franța avea vreo șase, tipărite în zeci de ediții. Da, țara în care în care este plasat cel mai iconic roman cu vampiri, în care se voia deschiderea unui parc tematic ,,Dracula", a avut timp de treizeci de ani o singură traducere a acestui roman. Motivele sunt diverse, spune Duncan Light, poate unul din cei mai tari cercetători non-literari ai subiectului și autorul unui studiu excelent pe Dracula ca brand turistic, The Dracula Dilemma: Tourism, Identity and the State in Romania (2012). Poate că a fost vina regimului comunist, când Țepeș nu era prea bine văzut ca personaj istoric sau are legătură mai degrabă cu angoasele lui Ceaușescu, care n-ar fi vrut să fie asociat cu ororile lui Țepeș și deci cu Dracula, care devenise încă din 1972, de la apariția lui In Search of Dracula a lui Raymond McNally și Radu Florescu, sinonim cu domnitorul Țării Românești. Sau poate că am avut și alte traduceri, dar am uitat de ele.

Telharmonium, un fel de spotify pentru oamenii frumoși ai anului 1906

Poate să-ți pară un clișeu, dar trăim într-o societate în care zoomerii și milenialii rup în două serviciile de streaming de muzică. Alt posibil clișeu, dacă ești decrețel cel mai probabil rupeai Radio Nova în anii 90 și înregistrai pe casetă Nirvana sau alte cringeli ale vremii. Dacă apăsăm pedala de accelerație a mașinii timpului până la podea ajungem in anul de grație 1906, dar nu în Românica monarhistă în care majoritatea populației era înrobită în rural de clasele de sus și nu avea timp de streaming Billie Eilish, ci în America. Sigur, nici în America serviciile de streaming nu erau pentru mase, dar asta nu l-a oprit pe avocatul Thaddeus Cahill să patenteze în anul 1897 telharmonium, un fel de Spotify care arăta ca scos din romanul gotic Dracula de Bram Stoker. Inițial s-a numit dynamophone și dispozitivul se folosea de rețelele de telefonie pentru a transmite muzică dintr-o locație din Manhattan în restaurante, hoteluri și case mai înstărite din zonă. Subscriberii puteau să se conecteze la telharmonium prin telefon, rețeaua de telefonie fiind conectată la firele stației telharmonium. Astfel, melodiile se auzeau direct din difuzorul telefonului, peste care se punea un fel de pâlnie mare de hârtie pe post de amplificator (încă nu se copsese amplificatorul electric).

Știm că vă place politica, așa că am ilustrat povestea grupului de cercetări ufologice RUFOR cu un cadran politic OZN

Revista era, prin anii 70-80, un grup de 100% bărbați cis ufologi sau pasionați ai domeniilor insolite conexe care editau un fel de jurnal neoficial dar aprobat tacit de Securitate.

Populare