Noul film semnat de Bogdan Mirică, „Boss”, se înscrie în rândul neo-noir-urilor cu și despre getaway drivers insomniaci și taciturni (vezi „Drive”, 2011, de...
Internetul a sărit să hype-uiască recent lansatul Capra cu trei iezi, filmul cu Maia Morgenstern care își propune să transpună celebra poveste a lui Ion Creangă într-un live action horror/slasher. Filmele de gen, în special cele horror, au o istorie extrem de proastă pe plaiurile mioritice. S-a mai încercat pe aici pe acolo fără succes. Domnișoara Christina (2013), o adaptare după nuvela de Mircea Eliade, iarăși cu Morgenstern în rol principal, a fost suficient să convingă lumea pentru o vreme că cineaștii români nu știu să facă filme de groază. Însă de data asta poporul și-a luat-o PERSONAL, de la publicul de rând care a copilărit cu povestea până la bloggeri și critici, unx trăgând paralele cu filmele lui Robert Eggers (este ce-i drept un fel de The Witch, de pe Wish). Dacă nu vreți totuși să participați la delirul colectiv din jurul acestui film bășit, de dragul unui soi de mândrie națională, aveți cel puțin trei motive
Riget: Exodus (2022) este al treilea și ultimul sezon al telenovelei horror Riget / Regatul, realizată de Lars von Trier și colaboratorii săi pe la mijlocul anilor ‘90. Faptul că această mult așteptată concluzie a seriei s-a materializat în sfârșit, după atâția ani de hiatus și în ciuda circumstanțelor mai mult sau mai puțin neîmbucurătoare (legate de sănătatea șubrezită a regizorului), este, în sensul cel mai profund al termenului, un miracol. Primul impuls e acela de a o considera, poate chiar mai mult ca ultimul lung-metraj al său (The House that Jack Built, 2018), o cheie de boltă a întregii filmografii a regizorului danez. Deși poate fi interpretat așa, Riget: Exodus pare a fi mai mult de atât. Seria aceasta acționează simultan ca un cântec de lebădă, dar și ca un avertisment. Prin acest sezon final, von Trier pare că vrea să sublineze o dată pentru totdeauna faptul că all good things must come to an end (și acel deznodământ nu e neaparat cel pe care ni-l dorim).
Sebastian Mihăilescu pornește de la premisa asta în documentarul său de debut, Pentru mine tu ești Ceaușescu, și pare să facă eforturi în mai multe direcții. Pe de o parte încearcă realcătuirea portretului unui om caricaturizat, dar în egală măsură pune în prim plan și dă frâu liber generației emergentă Z.
Tinerii sunt aleși cu atenție, fie că vorbim de un tânăr gigolo rom, un actor aspirant ce își confesează virginitatea, studentul la psihologie cântăreț la vioară sau coristul de biserică sâsâit (și care este pe spectru). Ciocnirile dintre ei cât și ciocnirile cu materialul sunt sursele principale de conflict. Uneori sunt șicanați, alteori lăsați să bâjbâie printre replici și să își dea singuri indicații.
Cinema-ul hollywoodian și deci cinema-ul în genere se găsește într-o criză prelungită. Ce criză nu știu, am doar bănuieli. Cu siguranță depășește ecranul, și merită discutată mai amplu altundeva, de altcineva, dar se resimte și în abstract. Interesantă este soluția la această criză, standardul de operare pe care giganții industriei l-au avut în ultimii ani și anume filmul verde. Filmul ecologic sau filmul verde, oricum vor Tovărășiile Voastre să-i zicetsi, este acel film tot mai des întâlnit care își reciclează personajele, poveștile, francizele și trope-urile, având ca obiectiv formule sustenabile.
R.M.N rămâne o radiografie de suprafață și în componenta socio-etnică pe care o vizează. Este vorba de incidentul amintit mai sus, în care o avem oarecum centrală pe Csilla (Judith State), managera brutăriei moderne. Pentru a accesa niște fonduri europene, este nevoită să mai angajeze brutari, dar sătenii nu vor să lucreze pe salariu minim așa că soluția firească este să exploateze niște muncitori din Sri Lanka. Situația este desigur una cât se poate de reală, dar această paradigmă colonialistă este pe larg trecută cu vederea în film – (despre portretizarea srilankezilor vom discuta mai târziu).
Morții umblă, se știe deja acest lucru. Numai o privire sumară în tratatele de etnografie confirmă acest aspect, cu vârf și îndesat. Morții se preumblă, ei vin și pleacă, se lasă cuprinși de furii, morții bântuie pe cei vii, stalkuiesc, obsedează, jinduiesc, și ar face orice ca să ne atragă atenția, așa ajung unii dintre ei să scrie poezii, să construiască monumente, de parcă dorința lor cea mai mare ar fi să se materializeze în vreun fel. Gama de posibilități este extinsă. Unii se vor să-și manifeste prezența discret, în miez de noapte, pe lună plină, prin neguri lugubre, alții, mai cinici, se mulțumesc să ne judece din umbră. Mai există unii morți, mai dramatici, care apar chiar la TV, în reportaje trucate (oare?). Dar cred că cei mai dornici de lumina reflectoarelor fac în așa fel încât să apară în ficțiunile noastre. Literatura și cinemaul par medii predilecte pentru asemenea apariții.
Distribuția merge mai departe cu aproape toate vedetele expirate ale momentului (filmul ne dovedește că nu comit un oximoron): Speak, Ștefania, Nicole Cherry, Skizzo Skillz și băieții de la șatra - Keed, LU-K Beats, Super ED și Nosfe - în rolurile unor corporatiști luați din fața calculatoarelor și duși cu japca ”în natură” la teambuilding.
Dacă nu ați trăit într-o peșteră (cu lilieci-vampiri, hăhă) în ultimele săptămâni, sunt mari șanse ca printre clipulețe cu Will Smith asaltându-l pe Chris Rock și ultimele știri despre asediul din Mariupol, să fi dat de câteva articole despre Jared Leto și pauzele sale extinse de pipi efectuate la filmările pentru MORBIUS.
La începutul lunii martie, Pro TV anunța că a cumpărat drepturile de autor pentru serialul ucrainian în care joacă peședintele Zelenski. Sluga poporului se numește serialul, e și pe Netflix acum și ni se promite că ar spune foarte multe despre societatea ucrainiană și, bineînțeles, despre conflictul cu Rusia dar într-un mod comic. Dacă va ajunge la nivelul popularității serialului Dallas și va intra în conștiința pop a claselor populare din România nu știu, dar pot să vă livrez câteva idei trepante care mi-au trecut prin tărtăcuță după vizionare. Atenție SPOILERE!
