HomeInterviu

Interviu

Această nuvelă fantasy despre un barbar cu paloș mare e cea mai proastă carte din lume

Dat fiind că piața cărților, de orice fel, în secolul XXI este o mlaștină plină de lighioane prinse între pagini înălbite sau PDF-uri de pe cine știe ce site-uri, unii s-ar putea gândi că publicații precum Manualul Tancului publicat în 2021 la editura Dezarticulat sunt doar maculatură care lasă un gust amar cititorilor, și care vor dispărea în neant. Vezi măi, pripasule, cum s-ar zice, după niște săpături în arhivele și memoria culturală a nerzilor, am dat de ceva mult mai rău.

Am întrebat 11 artiștx ce cred că vor vinde puternic la Piața de Artă și Design

Toamna aceasta are loc la Mezaninul palatului Univers (e clădirea aia din coasta Cișmigiului unde se fac cozi kilometrice ca să intre zumerimea în clubul apollo Piața de Artă și Design, un târg pentru zoomeri și mileniali cărora le plake frumosul și-s curioși să vadă cele mai noi tendințe în arhitectură și artă mai de consum locală, să răsfoiască noi apariții editoriale din zona de publishing independent sau să asculte muzică (mai) experimentală. Organizatorii ne promit în weekendul 21-23 octombrie o sală plină cu zeci de standuri cu artă de luat acasă, așa că redacția nu s-a putut abține și a trimis o întrebare iscoditoare și evident că pe partea materială artiștilor prezenți la PAD:  Care este obiectul/lucrarea pe care mizați la Piața de Artă și Design? Răspunsurile le găsiți în ancheta de mai jos.

Morții fac lucruri trăsnite: note pentru un mic tratat de bântologie

Morții umblă, se știe deja acest lucru. Numai o privire sumară în tratatele de etnografie confirmă acest aspect, cu vârf și îndesat. Morții se preumblă, ei vin și pleacă, se lasă cuprinși de furii, morții bântuie pe cei vii, stalkuiesc, obsedează, jinduiesc, și ar face orice ca să ne atragă atenția, așa ajung unii dintre ei să scrie poezii, să construiască monumente, de parcă dorința lor cea mai mare ar fi să se materializeze în vreun fel. Gama de posibilități este extinsă. Unii se vor să-și manifeste prezența discret, în miez de noapte, pe lună plină, prin neguri lugubre, alții, mai cinici, se mulțumesc să ne judece din umbră. Mai există unii morți, mai dramatici, care apar chiar la TV, în reportaje trucate (oare?). Dar cred că cei mai dornici de lumina reflectoarelor fac în așa fel încât să apară în ficțiunile noastre. Literatura și cinemaul par medii predilecte pentru asemenea apariții.

Cine publică putiniști ca Rod Dreher în România?

Rod Dreher este un conservator american, mare fan al lui Iisus Hristos dar mai ales a organizațiilor și lucrurilor făcute în numele său, cu...

Toate daciile de pe un grup de bărbați cărora le plac femeile dar iubesc mașinile

Uneori am senzația că facebook-ul se întâmplă în ultimii ani mai degrabă în grupuri de pasionați decât pe wall-uri. Sună clișeic, vorba consacrată de Decât o Revistă ca să își scuze tautologiile cringe pe model „sorry, not sorry”, dar decât să citesc părerile centrului, dreptei sau stângulitsei politice, mai bine mă pierd câteva ore pe grupul de extratereștri antici, al ciobanilor sau pe cel al bărbaților care fotografiază mașini abandonate pe străzile României și se înjură în comentarii.

Generatsia fermentării

Stăteam într-o zi pe chat cu redacția și dintr-una în alta discuția a ajuns la postarea unui restaurant, magazin, sau grup culinar organizat, ceva, parcă din Cluj, care făceau printre multe altele, sos de soia artizanal. Care sos de soia se face prin fermentarea boabelor de soia, doar că acest grup ingenios îl făcea, printre multe altele, din panettonele eșuat al prietenilor lor cu brutărie artizanală. Adică un fel de au făcut cozonacul borș, vorba aceea. Evident, s-a făcut mișto pe chat despre cum acești post-hipsteri clujeni vor ajunge într-o zi să se fermenteze între ei ca să facă sos de soia, și s-a râs.

Citește un fragment din Nada, thrillerul politic al anului la editura Dezarticulat

În Parisul anilor tulburi de după mișcările politice din mai ’68, un grup de anarhiști se decid să-l răpească pe ambasadorul Statelor Unite în Franța: André Épaulard, expert internaționalist cu probleme erectile, Marcel Treuffais, profesor de filosofie la o școală privată pentru copii de bani gata, Nathan Meyer, chelner de bar introvertit, pendulând între disprețul colegilor de la muncă și pornirile ucigașe ale soției schizofrenice, Véronique Cash, „înflăcărata grupului”, Benoît D’Arcy, alcoolic nihilist și Buenaventura Diaz, anarhist spaniol de cursă lungă, fără mijloace de subzistență cunoscute. Pe urmele celor cinci desperados: o șleahtă de polițiști de tot râsul sub comanda unui comisar zelos pe nume Goémond, ale cărui pulsiuni sadice vor cadra perfect cu matrapazlâcurile din cele mai în

Directorul STB, un vechi băsist

Angajații STB au intrat deja a doua zi de grevă, iar toate tunurile presei sunt pe ei. Puțină lume vorbește însă despre adversarul lor...

S-a apucat Dragnea de minat bitcoin?

Din ce în ce mai mulți români încep să realizeze gravitatea situației provocate de ideea USR-PLUS de a liberaliza piața de energie, trezindu-se cu...

Don’t look up e un film comunist cu mesaj anticapitalist?

Filmul lui Adam McKay este o comedie moralizatoare ce își propune să atragă atenția oamenilor asupra problemelor globale cu care ne confruntăm astăzi, probleme precum încălzirea globală și epidemia de coronavirus. În acest scop folosește drept metaforă un scenariu apocaliptic clasic care ne duce cu gândul la filmele Armageddon și Melancholia.  Pentru a-i face pe oameni să conștientizeze pericolul catastrofelor apocaliptice cu care ne confruntăm astăzi, regizorul împarte hollywoodian, sau mai nou, netflixian, umanitatea între oamenii buni, tineri, frumoși, veseli, progresiști pro-știință și restul hoardelor barbare, mase amorfe obscurantiste ale căror atitudini anti-știință ne vor aduce tuturor sfârșitul.

Populare