HomeInterviu

Interviu

Cine publică putiniști ca Rod Dreher în România?

Rod Dreher este un conservator american, mare fan al lui Iisus Hristos dar mai ales a organizațiilor și lucrurilor făcute în numele său, cu...

Toate daciile de pe un grup de bărbați cărora le plac femeile dar iubesc mașinile

Uneori am senzația că facebook-ul se întâmplă în ultimii ani mai degrabă în grupuri de pasionați decât pe wall-uri. Sună clișeic, vorba consacrată de Decât o Revistă ca să își scuze tautologiile cringe pe model „sorry, not sorry”, dar decât să citesc părerile centrului, dreptei sau stângulitsei politice, mai bine mă pierd câteva ore pe grupul de extratereștri antici, al ciobanilor sau pe cel al bărbaților care fotografiază mașini abandonate pe străzile României și se înjură în comentarii.

Generatsia fermentării

Stăteam într-o zi pe chat cu redacția și dintr-una în alta discuția a ajuns la postarea unui restaurant, magazin, sau grup culinar organizat, ceva, parcă din Cluj, care făceau printre multe altele, sos de soia artizanal. Care sos de soia se face prin fermentarea boabelor de soia, doar că acest grup ingenios îl făcea, printre multe altele, din panettonele eșuat al prietenilor lor cu brutărie artizanală. Adică un fel de au făcut cozonacul borș, vorba aceea. Evident, s-a făcut mișto pe chat despre cum acești post-hipsteri clujeni vor ajunge într-o zi să se fermenteze între ei ca să facă sos de soia, și s-a râs.

Citește un fragment din Nada, thrillerul politic al anului la editura Dezarticulat

În Parisul anilor tulburi de după mișcările politice din mai ’68, un grup de anarhiști se decid să-l răpească pe ambasadorul Statelor Unite în Franța: André Épaulard, expert internaționalist cu probleme erectile, Marcel Treuffais, profesor de filosofie la o școală privată pentru copii de bani gata, Nathan Meyer, chelner de bar introvertit, pendulând între disprețul colegilor de la muncă și pornirile ucigașe ale soției schizofrenice, Véronique Cash, „înflăcărata grupului”, Benoît D’Arcy, alcoolic nihilist și Buenaventura Diaz, anarhist spaniol de cursă lungă, fără mijloace de subzistență cunoscute. Pe urmele celor cinci desperados: o șleahtă de polițiști de tot râsul sub comanda unui comisar zelos pe nume Goémond, ale cărui pulsiuni sadice vor cadra perfect cu matrapazlâcurile din cele mai în

Directorul STB, un vechi băsist

Angajații STB au intrat deja a doua zi de grevă, iar toate tunurile presei sunt pe ei. Puțină lume vorbește însă despre adversarul lor...

S-a apucat Dragnea de minat bitcoin?

Din ce în ce mai mulți români încep să realizeze gravitatea situației provocate de ideea USR-PLUS de a liberaliza piața de energie, trezindu-se cu...

Don’t look up e un film comunist cu mesaj anticapitalist?

Filmul lui Adam McKay este o comedie moralizatoare ce își propune să atragă atenția oamenilor asupra problemelor globale cu care ne confruntăm astăzi, probleme precum încălzirea globală și epidemia de coronavirus. În acest scop folosește drept metaforă un scenariu apocaliptic clasic care ne duce cu gândul la filmele Armageddon și Melancholia.  Pentru a-i face pe oameni să conștientizeze pericolul catastrofelor apocaliptice cu care ne confruntăm astăzi, regizorul împarte hollywoodian, sau mai nou, netflixian, umanitatea între oamenii buni, tineri, frumoși, veseli, progresiști pro-știință și restul hoardelor barbare, mase amorfe obscurantiste ale căror atitudini anti-știință ne vor aduce tuturor sfârșitul.

Cu comunismul la CEDO: Aventura unui ofițer în rezervă MAI, prieten cu ambasadorii Rusiei și Cubei

Circulă în bulicica extinsă, cu derizoriul de rigoare, informația că până și CEDO a dat dreptate statului român care a respins înființarea Partidului Comunist din România în spiritul unor „idealuri democratice” și ca pedeapsă pentru liderii partidului care nu vor să se delimiteze de trecutul totalitar PCR. Bineînțeles, situația e mai complexă în realitate decât în mintea omului de bulă centrist, liberal sau chiar fascist preocupat să urle la imagini mișcătoare de pe Netflix.

Top Burghiu: Cele mai citite 5 articole Trepanatsii în 2021

Și iată, dragi trepanatx, că intrăm, contrar tuturor așteptărilor, în anul II de existență ca ziar independent. Facem o mica pauză de etapă, un respiro necesar după atâtea burghie date în cap, și privim la ce am realizat. Nici nouă nu ne vine să credem că am avut peste 100 de mii de vizitatori unici pe site în ultimul an și că am dat în premieră știri și dezvăluiri de presă pe bune. Cea mai faimoasă în bulicică dintre ele, Liciuchiuciu e de fapt Arsenie Boca, a ajuns citată chiar și pe Libertatea, ocazie prin care îi transmitem trustului Ringier că suntem la vânzare.

Își mai amintește cineva de imperii? Mică elegie cu cotul rezemat de piatra tombală a emisiunilor „Bravo ai stil” și „Insula Iubirii”

Nevenindu-mi să cred, încă pornesc uneori, din nu știu ce aberație morală, cîte un clip scurt din emisiunea „Bravo ai stil”, sezonul actual, și – tot nu-mi vine să cred în ce hal au reușit ăștia să fută o galaxie de emisiune cum a fost asta, cea care ne regla programul cotidian, dînd teleologie zilelor noastre. Îi văd pe jurați îndemnînd fetele (așa cum obișnuiau să o facă mereu, ce ecou gol și trist) să fie mai energice (i.e. să dea drumul odată la scandal) – însă azi fețele juraților sunt o idee mai descompuse, ei puțin mai terminați de viață, ochii mai căscați în teroare: „fiți fetelor mai energice că ne închid ăștia dracu emisiunea și pierdem tot!!”, se poate citi în îndemnul lor care nu a fost niciodată totuși așa de disperat.

Populare