Pe Irina Dumitru și Lorin Ghiman îi unesc nu numai drumurile multiple făcute înspre localitatea Câmpu Cetății, din județul Mureș, ci și drumuri multiple prin sferele academice, mai înalte sau mai joase. Interdisciplinari prin vocație, dacă nu chiar prin formație, cei doi au deschis sesiunile de prelegeri din cadrul școlii de vară Telefonul fără fir, un proiect organizat de tranzit.ro cu sprijinul AFCN. Prezentările lor în cadrul școlii de vară au fost amândouă despre anticiparea tehnologiei viitorului, amândoi fiind preocupați de influențele distorsionante ale sectorului privat asupra acestui proces. O discuție mai lungă între cei doi pe această temă va apărea într-un episod al podcastului Telefonul fără fir, a cărui audiție integrală o recomandăm, dar până atunci i-am descusut cu câteva întrebări trepanate.

1. Un filosof și un fizician intra într-un bar. Ce băuturi va comandați?

Lorin: Ceva amar și punitiv. Uneori chiar formulez comanda exact așa, și accept ce vine la masă. Că nu mergem la cârciumă să ne simțim bine (nu la prețurile care sunt).

Irina: Ceva exagerat că scump, că altceva nu există. Whiskey simplu sau gin tonic din ăla foarte elaborat, cu cinci feluri de fructe congelate în el.

2. Ce o să apară mai repede în România: masterul de transumanism, sau masterul de inginerie cuantică? Care e mai rău, mai bun?

L: Aș prefera ”Programul masteral de specializare în tratamente cu transumanism cuantic”, dar nu știu dacă tinerii din ziua de azi sunt destul de pregătiți și de motivați să înfrunte realitatea care vine pe sub ușă din subsolurile secrete ale gnozei. Totuși, corifeii culturii noastre, nemuritorii Academiei Române, ar trebui să îndemne ceva mai hotărât în această direcție. Între timp presupun că va trebui să ne mulțumim cu Ingineria cuantică – fiindcă e mai la îndemână pentru România Europeană să creeze o formă fără fond decât să înființeze un fond fără formă.

I: Or să apară ambele în acelaşi timp, la MegaUniversitatea pe care o vom avea în curând  prin fuziunile instituţionale.

3. Mai păstrăm universitățile, luptăm pentru ele? Sau punem altceva în loc?

L: Să o spunem cu arătătorul ridicat: Misiunea de căpătâi a filosofului trebuie să fie, astăzi, grija pentru buna rânduială a capelei în care a fost depusă filosofia occidentală (adică universitatea, în caz că nu era evident). Deci fără jocuri de noroc pe cadavrul răposatei, vă rog, și păstrați-vă rânjetele și țigările pentru când ieșiți afară, în viața activă. Nu uitați să reflectați, blocați în trafic spre muncă, asupra adevărului profund al versurilor: ”gaudeamus gigi tu, iuvenes cu tunu’”. 

I: Universitatea cu U mare, cum spuneam.

4. Care este cea mai joasă treaptă profesională de care putem atașa cuvântul cuantic – inginer, tehnician, mecanic, meșter, reglor?

L: Mediul economic ar putea interveni cu propuneri mai judicioase, de pildă frânar cuantic, sau, de ce nu, dorel cuantic. Ar trebui găsite resursele necesare pentru dezvoltarea standardelor ocupaționale pentru dorel cuantic, dezvoltarea economiei naționale e mult … frânată de lipsa lor.  

I: Damn, mi-a furat Lorin dorel cuantic. Vracii cuantici nu or să iasă niciodată din trenduri, deci asta.

5. Dacă ați putea să vă transferați conștiința într-un alt corp, biologic sau nu, ați face-o? Dacă da, în ce?

L: Dar de ce să-mi transfer corpul unei alte conștiințe? Mi se pare mai puțin egoist și mai puțin trivial. Și mai generos, mai uman, ba chiar mai transuman. Aș vrea ca viitorul General AI să locuiască (privat) în fostul meu trup, donat științei. Iar umbra spiritului meu, datele pe care mi le-a furat ca să existe,  să-l bântuie în forma unei senzații sâcâitoare de vertij.

I: Serios vorbind, și cu riscul de a suna ca artiștii contemporani obsedați de corp, e important pentru conștiința mea să se izbească cu mâna, bastonul, și mai ales capul de pereți. Deci as da-o numai unui alt corp, biologic sau nu, care sa aibă extremități relativ fragile.

6. Cam ce vârstă îi dați lui Bryan Johnson, tipul din poza asta?

L: Să vedem: 1/ nu știe că se pot pune filtre selfie-urilor; sau 2/ nu știe să le folosească;  și în schimb crede că 3/ trebuie să întinerească de-a binelea ca ceilalți să-l invidieze. Pare cineva care a văzut Death Becomes Her (1992, cu Meryl Streep și Bruce Willis) și s-a gândit că genul ăsta de escrocherii nu dau greș niciodată. 60+, clar. 

I: Nu stiu, AC/DC sunt activi din anii 70, nu?

7. Sunteți hiperstițioși? 

L: Doar dimineața. Trezirea nu e niciodată un semn bun. Dețin de asemenea o cană inscripționată cu întrebarea retorică: ”Was kann ein Tag schon bringen, der mit dem Aufstehen beginnt?!”, aparținând, fără îndoială, uneia din marile minți ale filosofiei germane. 

I: Despre crăpături în asfalt, trecutul pe sub firme de magazin, şi ordinea corectă a lucrurilor în buzunar. Deci poate doar fixistă.

8. De la ce sumă ați fi dispuși să faceți cercetare într-o companie privată, sau pentru un benefactor privat?

L: Cercetare pentru mediul privat?! Plătită?! Nici măcar nu știam că există această posibilitate! Probabil că nici nu există de fapt în realitate ci numai ca acoperire juridică pentru cine știe ce malversațiuni de înșelare a vigilenței fiscului! Cercetarea, cum se știe, nu e o muncă, e pasiune, de aceea nici nu trebuie plătită, pentru că bagatelizează și cuantifică în bani ceva fără preț. Pe urmă mi-e și greu să-mi imaginez cum e să cercetezi ce vor alții, nu ce vrei tu. Pare sclavie curată (deci iarăși ceva care nu trebuie plătit). În altă ordine de idei: despre ce firmă vorbim? Nu accept decât clienți serioși, solvabili. Plata se face lunar, sau la livrare? Eu aș prefera lunar, cu o garanție de o lună înainte, ca la chirie. În Euro sau cripto (îmi plac monedele mai puțin naționale, mi se par mai sigure). 

I: Da, şi mie mi s-a spus recent că cercetarea e un hobby. La privat ar fi plătită, dar ar mai fi cercetare? Product developer cuantic, poftim, ca să răspund la aia de mai sus. Nu ştiu dacă există destui bani pe lume să suport în acelaşi timp middle management corporat ŞI profesori coordonatori; mai bine cercetare freelance, pe PFA.

9. Conține lumea deja răspunsul pentru îmbunătățirea ei, sau trebuie să ne imaginăm noi ceva? Deducție sau prefigurație?

L: Credeam că glumim aici, când colo era ceva serios. Dar am făcut destul deja să o îmbunătățim, să nu mai încercăm, că se duce totul dracului definitiv. Poate ar fi mai bine să înțelegem mai întâi ce am ”reușit” să facem până acum, să descoperim amploarea schimbărilor pe care le-am produs, colectiv, lumii și nouă înșine. Și cum am ajuns ca lumea să se schimbe deja fără noi, cum zicea Anders. 

I: Zic că lumea nu are nevoie să fie îmbunătăţită, trebuie să învăţăm noi să trăim în ea. 

10. Ce zodii sunteți?

L: În zodiacul florilor? Margaretă: o fire ”fragilă, inocentă, sinceră”. În zodiacul japonez, bivol, care ”simbolizează putere, energie, agresivitate”. În cel chinezesc, șarpe de foc, unde fac demigi maxim: ”intuitiv, sensibil, extrem de competent, amuzant, serios, imaginativ, empatic, înțelept, convingător și pasionat”.

I: Anul şobolanului mi s-a spus, dar nu ştiu ce înseamnă. Şi balanţă, mi-ai spus chiar tu, care cred că e ceva cu nehotărâre sau nefericire sau în orice caz ceva ce nu merită contemplat.