Acest articol a apărut într-o variantă extinsă pe hârtie în Almanahul Trepanatsii 2. Stocul print este epuizat, așa că te poți delecta momentan doar cu varianta digitală. Dacă vrei mai multă almanaheală, te invităm să citești și Almanah Trepanatsii 1, și el cu stoc epuizat dar disponibil digital GRATIS. Lucrăm cu spor la almanahul cu numărul 3, deci dacă îți place seria noastră abonează-te la patreonul nostru și ajută-ne să acoperim din costurile de print.
Dat fiind că piața cărților, de orice fel, în secolul XXI este o mlaștină plină de lighioane prinse între pagini înălbite sau PDF-uri de pe cine știe ce site-uri, unii s-ar putea gândi că publicații precum Manualul Tancului publicat în 2021 la editura Dezarticulat sunt doar maculatură care lasă un gust amar cititorilor, și care vor dispărea în neant. Vezi măi, pripasule, cum s-ar zice, după niște săpături în arhivele și memoria culturală a nerzilor, am dat de ceva mult mai rău.
The Eye of Argon, considerată cea mai proastă carte scrisă vreodată (bine, dacă-i întrebi pe alții, îți vor spune că e teza de doctorat al lui Victor Ponta), este o nuvelă fantasy publicată în 1970 de Jim Theis. Nuvela îl are drept protagonist pe barbarul Grignr, care în mare parte dă cu paloșul în stânga și-n dreapta, călărește cu pletele în vânt și seduce domnițe. Nimic impresionant până aici, dar nuvela a fost publicată atunci când autorul avea 16 ani, faima acesteia provenind din faptul că este incredibil de prost scrisă. Genul ăsta de literatură aparține de fanfiction-ul pe care îl găsim astăzi pe platforme precum Wattpad.
Pe lângă plot-ul și scrierea proastă de care nuvela dă dovadă, ceea ce face cartea să fie mai proastă decât Manualul Tancului, este tematica. Manualul Tancului prezintă „5 lecții despre cum să îți depășești condiția de pripaș.” Mai vrei ceva, pripașule? Ăsta e selling point-ul principal. The Eye of Argon (n-are traducere in română, deci îți dai seama că nici românii nu ar vrea să se atingă de asta) nu inspiră nimic. Are aceeași narativă obosită a unei copii de Conan Barbarul, cu o semantică și sintaxă care se spune că ar provoca anevrisme. Tot felul de legende urbane au apărut după publicarea cărții: geeks care făceau jocuri de băut pe baza cărții la modul „de fiecare dată când Grignr dă cu sabia, bea un shot de antigel”, sau doctoranzi care au dorit să includă nuvela în raportul lor de cercetare, ca la auzirea propunerii să fie exmatriculați și blacklisted din învățământul superior. Chiar și Iuri Bezmenov, disident al comunismului din URSS, susținea într-un interviu că Theis era, de fapt, un agent dublu al Kremlinului, cartea fiind parte din efortul rușilor de a degrada identitatea culturală a Occidentului. Problema cu afirmația lui Bezmenov este că înregistrările sunt de negăsit. Nici eforturile utilizatorilor de pe site-uri precum 4chan sau KiwiFarms nu au fost de ajuns pentru a găsi înregistrările.
Dacă ar fi fost publicată la începutul secolului XX, nuvela ar fi apărut ca referință în proza lui Lovecraft, unde după expediții în necropole uitate de veacuri, arheologi bătuți de soartă găsesc tomul blestemat, descoperirea acestuia ducând la distrugerea societății industriale. Am reușit să contactăm oameni care au produs variante audio ale nuvelei, ca apoi să aflăm cu tristețe că acești indivizi au ajuns să frecventeze subredditul r/SuicideWatch. Cum ar zice Tancul: „Ați ieșit pe minus, pripașilor.” Am fost sfătuiți, în cazul în care am dori să citim nuvela, să dăm în blană niște dungeon synth de la blackerul Vechi Vrăjitor pe fundal. Cică ar ajuta. Mulțumim, dar încă nu ne-am înfruptat din copacul cu șoricioaică de Buzău. Să băgați Drive Forever în surdină dacă citiți Manualul, totuși.
Ceea ce este și mai nasol, e faptul că The Eye of Argon nu e ceva fărâmă de categoria lost media. Blestemăția se găsește pe net la un search distanță. Asemenea Vasiliscului lui Roko, odată ce ai găsit-o, s-a terminat. O să spui la cafeluța corporatistă despre cum ai găsit cea mai proastă carte ever, iar colegutsii o vor căuta și ei. Ca un parazit, se va duce de la unul la altul, la nesfârșit. Cu plăcere.
