În urmă cu câteva zile s-a întâmplat inimaginabilul în capitălutsa noastră frumoasă București. Niște anarhiste IMATURE și INCONȘTIENTE au scris Kill the Rich pe vitrina magazinului de high-fashion Armani de unde își ia Dorian Popa sacou pentru când face cameo în filmul 5Gang scris cu picioarele de rasistul sexist Piticigratis. N-au iertat nici fast-food-ul Kurger Bing din apropiere, pe care au desenat simbolul anarhiei.

Pozele cu grozăvia au apărut pe o pagină care curatoriază acțiuni de genul anarhiste din întreaga lume și, din ce am scrolat, rareori au provocat postările de pe pagină reacții așa violente ca în cazul pozei cu vitrina Armani. În comentarii, românași mileniali, zoomeri și câtiva decreței mai manageri foarte crestați de faptul că cineva și-a permis să pângărească altarul sfânt al capitalismului.

S-a ajuns chiar și la tag-uri compulsive la Poliția Română, să vină cu duba să aresteze tot ce mișcă și are steag anarhist în dulap. Bun, dar nu e ca și cum am fi în anul de grație 1994 și Uzzi de la Bug Mafia care pe atunci era în trupa Demonii se duce cu un trafalet și scrie un TUPAC inedit pe zidul imaculat al unui bloc din Pantelimon. E full Bucureștiul de taguri și graffuri de aproape trei decenii. Cea mai recentă campanie de tag-uri a venit fix în contextul carantinei, când persoane necunoscute au umplut efectiv spațiul public din câteva sectoare cu mesajul “Jos sataniștii care ne conduc.”

Nimeni n-a spumegat cu clăbuci, ba chiar au apreciat subversiunea sau li s-a părut amuzant. Mai mult, pe zidurile capitalei noastre europene vezi tot felul de svastici, mesaje rasiste și homofobe pe care nu le putem reproduce aici, trăiască legiunea și căpitanul, stema legionară și câte și mai câte. Iată că nimic din toate astea nu provoacă un șoc așa mare ca KILL THE RICH pe vitrina Armani.

Reacția viscerală, fie ea doar pe internet, spune multe despre condiționarea neoliberală în care ne aflăm. În plus, acest graffiti vine și în contextul în care guvernul a dat subvenții nesimțite pentru chirii fix brandurilor gen Armani. Cu atât mai mult sunt necesare mesaje transgresive când oamenii efectiv mor din cauza proastei gestionări a crizei covid de către guvernul PNL, aceeași gestionare care include granturi de zeci de mii de euro pentru chiriile magazinelor din malluri.

În rândurile de mai jos am încercăm să răspundem principalelor argumente anti-graffiti pe vitrina Armani. Dacă te conving, dă mai departe, probabil că nu o să reușești să străpungi hegemonia, dar cu siguranță te vei mai certa câteva ore cu necunoscuți pe internet.

“Vai, ce urât, mă gândesc cu groază la faptul că persoana de la curățenie plătită pe salar minim o să trebuiască să șteargă graffitiul a doua zi.”

Vezi tu, ăsta e un om de paie. Persoana de la curățenie care se trezește la 4 dimineața să șteargă graffiti anarhist. Crede-ne, suntem experți în oameni de paie. Dacă magazinul ăla Armani ar mai fi acolo acum, cel mai probabil angajatul sau angajata ar veni la o zi de muncă normală, nu e ca și cum o cheamă angajatorul din concediu plătit sau îi pune să muncească neplătit peste program. Și dacă se întâmplă asta, dacă spală cineva în afara programului/atribuțiilor funcției, atunci e clar vina angajatorului. Interesant e cum te-a preocupat pe internet că trebuie muncitorimea să șteargă un graffiti pe salariul minim, dar când vine vorba de susținut politic inițiative care luptă să crească salariul minim votezi USR sau nu ești de acord.

“De ce nu vă duceți să puneți o bombă la guvern în loc să vandalizați afacerile unor oameni?”

Am vrea noi să avem curajul lui Unabomber… Glumim. Capitalul (reprezentat de “the rich”) nu e numai mână în mână cu statul, dar efectiv îl controlează prin sistemele de putere neoliberale, care includ și corupția de care se plânge toată lumea. Nu prea vedem cum există critică a statului fără critică a capitalului.

“În loc să protestați prin vandalism, de ce nu vă băgați voi la un ong sau să donați haine la săraci și să ajutați bătrâni să treaca strada? Folosiți-vă energiile într-un mod pozitiv.”

Ok, am caricaturizat și exagerat puțin vocea pentru un efect comic. Nu contestăm, unele ong-uri fac o treabă excelentă în comunitățile sărace și marginale în care își desfășoară activitatea. Dar n-am vrea ca ong-urile să înlocuiască protecția socială a statului. Neoliberalismul fix asta vrea grosso modo: un stat minimal și intervenție socială redusă, pe cât posibil realizată tot de companii tip ong care funcționează tot după principiile profitabilității cauzelor pe care le reprezintă și care sunt tot o supapă a capitalismului, oferind PR și evaziune fiscal bogaților. Vezi tu, și “vandalismul” ăsta de care te plângi atâta cu lacrimi de crocodil ajută în feluri diferite față de munca de caritate și e o chestie pozitivă.

“Lol, anarhiști în vans și haine de pe farfetch care scriu mesaje anticapitalism cu vopsea scumpă pe geamurile firmelor. La muncă, bă șomerilor, cât mai stați pe buzunarul lui tata?”  

Tibi, șterge-ți spumele de la gură, că și graffitiul de pe geamul magazinului Armani e muncă. O muncă de propagandă si de normalizare a mesajelor anti-bogați pe care pături largi sociale le simt, dar nu le pot exprima liber într-o societate neoliberală sau nu le conștientizează. Așadar, și propaganda e necesară ca să, știi tu, trezești conștiința aia de clasă de care spune daddy Marx în meme.

“Gândire de săraci frustrați!!!!”

Iată și un comentariu cu care suntem 100% de acord. N-ai fi crezut, nu? Păi fix ăsta e mesajul, capitalismul ne “frustrează” prin inegalități sistemice care duc la sărăcie, boală și moarte în rândurile largi ale societății și prin dominanța asupra întregului spectru politic încât mesaje exagerate transgresive și violente precum “kill the rich” par ultima soluție în lipsa sau în preambulul unei organizări politice solide de stânga care să reprezinte “săracii frustrați”.

Acum să venim și cu o alternativă la titlul nostru. De ce ar trebui să te fută grija dacă tot simți că lucrurile merg prost în societate?

Păi, e ca-n emisiunile Puterea Dragostei și Bravo, ai stil. Trebuie să fii asumată sau asumat. Trebuie asumate costurile și folosite ca imperativ pentru schimbare. Dacă ne organizăm politic frumos și curat pe google drive, tot exploatăm muncitorii google, și dacă faci un protest tot îi obligi pe jandarmii working class să stea în picioare să îți care pulane la protest, și dacă votezi în secția de vot tot o persoană de la curățenie a curățat înainte și după secția aia de votare etc. Până nu dăm jos sistemele de exploatare inerent inegale, toate costurile în societate o sa fie plătite de clasa muncitoare/cei oprimați, de la orice exces consumerist până la orice încercare de schimbare a sistemului în ceva mai just.