D'ale lui Fiastru

Reporterul nostru special Mihnea Mihalache-Fiastru a petrecut o după-amiază cu Sebastian Mihăilescu ca să afle mai multe despre ce-l mână în lupta kino, cum a fost să filmeze un astfel de proiect ambițios, ce alte filme mai are în pregătire pentru viitor și, binînțeles, cine este Nicolae Ceaușescu pentru el.

Pentru că expoziția se desfășoară la Muzeul de Istorie, mi-am închipuit că ar fi mai mult despre jucăria asta ultima, artefact, mai ales că jucăriile românești au caracterialitate politică, de bloc estic și stau mai puțin bine pe partea de distracție (doar așa, generational, ca amintiri) și nici din punct de vedere craft nu rup, ba dimpotrivă, istoria locală a jucăriilor e cam plină de obiecte urâte. M-am gândit greșit, mai ales că majoritatea jucăriilor din expoziția ”Muzeul Jucăriilor” nu au nici denumiri, nici descrieri, nici date, nici vreun alt fel de fișe de bine sau de rău, nici concept, nici descriere de materiale, nimic absolut și nici nu aflăm când începe această istorie și când se termină.

Pentru mulți Eforie Nord a ieșit din mapele turistice de acum 25 de ani sau poate chiar mai demult. Oraș-stațiune cu trecut modernist disputat între interbelic și socialism, Eforie Nord este, încă, în plin sezon cea mai populată stațiune din România. „Vârful” verii în Eforie Nord este considerată perioada 15-iulie-15 august.

Articolul publicat de noi ”Sneaker Industry și-a pierdut complet mințile” a declanșat o serie de reacții și mesaje în cea mai mare parte uluitoare. Cele mai multe dintre acestea nu au ca subiect campania vânzătorilor de totoșei, ci îl vizează direct de fotograful care a realizat imaginile, Mihai Barabancea, care conform mesajelor care au ajuns la noi ar fi acuzat, printre altele, de viol. Să le luăm pe rând.

Sneaker Industry împreună cu fotograful Mihai Barabancea (cunoscut în bulă pentru arta lui superbă în care provoacă homleși la bătaie pe stradă) sub art direction-ul lui Andrei Șerban, lume pe care nu o cunosc în afară de Barabancea, s-au apucat de mare pictorial pentru niște sneakerși Nike. Faza este că și ei, care sunt creditați în bulă, au făcut tot așa o treabă excelentă. Și cumva, nu înțeleg, frt, de ce nu se vorbește și despre asta.

Pentru cine nu mă cunoaște, acum putem să spunem adevărtul: sunt un artist. Mă ocup cu arta, am publicat și voi mai publica volume de artă, scriu literatură, într-un fel artistic, cum ar veni, vezi doamne să placă la lume frumusețea scriiturii. Ficțiune, artă. Așa și ce scriu acum, este tot artă, deci nu s-a întâmplat așa, nu e real, e totul imaginat, e doar un fel de a scrie așa ca să zic așa într-un fel.

Gata, 30 de zile am intrat la almost cotets, deci o să fie fortsah, poate că și cotets all the way, la fel ca în primăvară. Data trecută în lockdown lumea a mai avut cât de cât bani să mai facă una-alta, să mai cheltuie pe câte ceva. Acuma dacă ie să vină cotetsus maximus ie taman bn că oricum bate vântu, cel putsin la noi în bulă unde totsi ne dăm freelanceri fortsah și dacă nu cumva faci parte din ăia 10%-20% care o ard sanchi freelanceri dar stau pe cash bombă făcutsi de părintsi în anii `90 și ceva din 2000, noi restu am cam intrat la belea csz.

După mare fericire cu Noaptea Albă a Galeriilor, cu mici discuții prin private, ca să zic așa, bârfe și invidii artistice, dar overall lumea bucuroasă că ia uite artă, bam acuma vine mare comedown că se închide tot. Asta ie, de bine ce ne loase și pe noi pastila, uite c s-a ars și am intrat la depresie, multă lume supărată că gata restaurante, teatre, cinematografe și urmează și baruri și dastea.

Iată cum micul shaolin Piedone și-a depășit maestrul de la care a avut multe de învățat, Vanghelie.

Deci eo cred că între ăștiea doi o să iasă mai primul Vanghelie, pencă Piedone ie, cumva, fanul lui. De mult, nu de acuma. Mea zis mie o dată Piedone o fază, deci să vă povestesc.