O variantă a acestui articol a apărut în print în Almanahul Trepanatsii Estival în luna iunie a anului 2021. Almanahul este editat de redacția Trepanatsii și poate fi comandat de aici. Susține jurnalismul trepanat cu o donație pe patreon.

Foto: Mihnea Mihalache-Fiastru

Colaj: ccrocodiletearss

Pentru mulți Eforie Nord a ieșit din mapele turistice de acum 25 de ani sau poate chiar mai demult. Oraș-stațiune cu trecut modernist disputat între interbelic și socialism, Eforie Nord este, încă, în plin sezon cea mai populată stațiune din România. „Vârful” verii în Eforie Nord este considerată perioada 15-iulie-15 august.

„După 15 august, totul cade la jumate!”, spun localnicii. Mii de familii de peste tot din țară și din toate cartierele din România, din propriile inițiative sau cu vouchere, își trag vara șezlongurile și prosoapele pe plaja din Eforie, redimensionată în ultimii ani ca să poată primi cât mai mulți turiști.

Azi trecutul interbelic și sistemtizarea comunistă le cam cauți cu lumânarea, dând la o parte multe straturi adăugate peste, dar asta e tare, numai trecând prin astfel de transformări Eforie Nord a rămas cea mai populară destinație turistică de vară din țară. Merg în Eforie Nord de la jumătatea anilor `80, de când bunicii mei au ieșit la pensie și plecam împreună câte o lună la mare, în fiecare an, unde ei făceau tratamente și băi de nămol.

De altfel, Eforie Nord a fost destinația pentru vacanța de vară a mamei și a părinților ei de la sfârșitul anilor `50, atunci când sistematizarea stațiunii și construcția falezei erau gata și totul era nou. Au urmat tabere și diferite găști în anii `90, am văzut primele discoteci deschise pe hotelurile înalte. În anii 2000 am fost mai puțin prezent în Eforie, iar din anii 2010 familia s-a format în așa fel încât jumătate din ea trăiește sau provine din Eforie Nord, unde mergem de mai multe ori pe an.

Locul a devenit un oraș adoptiv, după București și în timp se apropie de a fi preferat în locul Capitalei în care m-am născut. Trăim într-o perioadă în care clasa de mijloc se apropie, mai degrabă, de Zanzibar și Tanzania iarna și de diferite coaste ale Mării Mediterane vara, în care bulele educate deopotrivă conservatoare și de stânga se feresc în mare parte de litoralul românesc, exceptând unele locuri mai retrase aproape sau dincolo de granița cu Bulgaria.

Lumea din bulicici cu pretenții ajunge în Eforie Nord pentru tururi de arhitectură, documentare sau teren jurnalistic sau antropologic, fotografie, explorări, studii. Nu e nimic dubios sau safarist în a face absolut ce vrei prin Eforie Nord, atâta timp cât nu deranjezi pe nimeni. E o stațiune care mereu a fost pentru absolut toți vizitatorii, iar lumea de aici știe asta, indiferent că trăiesc în Eforie Nord sau că sunt veniți în vacanță, un loc unde poți găsi variante bomb pentru mai multe distracții estivale. Pentru asta am făcut un ghid de la A la Z cu locuri și faze din Eforie Nord.   

A – Acapulco, Astoria, Azur

Dacă te duci cu grupurile alea care fac tururi interbelice în Eforie Nord o să petreci niște timp la „Acapulco” și „Astoria”, unde vei asculta ficțiuni și non-ficțiuni despre aceste locuri (club, restaurant, hotel) importante din Eforie Nord. La „Acapulco” poți să te duci pe terasă și să bei cel mai clasic frappe de pe litoral. Poți să și plângi și să îți dai filme despre ce a fost cândva „Yacht Clubul Regal Român”, despre ce curse de mașini făcea Regele Mihai prin Eforie Nord și ce-a ajuns „Acapulco” azi. Dacă astfel de ficțiuni îți provoacă torment și dureri, poate că ar fi bine să ocolești Eforie Nord.

Poți să te duci la, să zicem, Balcic. Dar dacă nu te chinuie trecutul fictiv, atunci te vei alege cu un frappeuts miam pe terasa de la „Acapulco”, una dintre cele mai mișto de la noi de la mare. E tare să te duci vara după ora 19:30, să vezi cum se întoarce lumea de la plajă și să se aprindă lămpile de exterior în formă clasică de ball de pe terasă. La sud de „Belona” stai la plaja „Azur”, care se întinde până în plaja pentru nudiști. La un moment dat, pe dreapta, apar niște vile consturite în anii `90 pentru angajații Rompetrol, niște mostre dubioase dar, cumva, tari, de arhitectură nouăzecistă cu metal și sticlă.

Ă – Ăăăăăă, Marea Neagră?

 – În Eforie Nord nu se folosește „â”

B – Berbec, Bran, Brad, Bega, Belona, Băi Reci

„B” e marcant pentru Eforie Nord. „Berbec” a fost un restaurant cu specific românesc emblematic, din care nu a mai rămas decât piatra de Techirghiol și niște desene culinare pe pereți. Merită să intri, dacă nu e închis și nu trebuie să sari vreun gard. În urmă cu niște ani în Eforie Nord s-a făcut o afacere imobiliară dubioasă cu niște spații despre care s-au spus că au fost trecute pe numele unor localnici de către cineva din administrația Eforie. Între timp, persoana cu putere politică a decedat iar spațiile acelea au rămas abandonate. Unul dintre aceste locuri este restaurantul „Berbec”, aflat și acum la vânzare, cu un număr de telefon scris pe poartă. Belona e cel mai cunoscut hotel din Eforie Nord, o marcă a locului despre care știe toată lumea. „Băile Reci” de sub pod sunt administrate de George Copos, fost și actual proprietar al mai multor chestii din Eforie Nord.

”Băile Reci” au fost reabilitate de Copos în cel mai bun mod posibil și e un loc cu stuf în care să te dai cu nămol și să faci băitsă în apă, să te uiți la trenurile care trec și să te bucuri că, până la urmă, toate trec, haha. Complexul hotelier „Bran-Brad-Bega” a fost construit în 1980 și e un loc unde poți întâlni mulți oameni cu povești care sunt în sistem din perioada comunistă. Și chiar dacă nu te interesează oamenii și nici nu vrei să te cazezi aici, poți să vii la piscina cu mozaic albastru și stele de mare de la hotel „Bran”.    

C – Complex, Casa de Cultură, Carmen, Cristal, Complex Marea Neagră

Dacă ești în centrul Eforie Nord, ești la „Complex”, un spațiu șaizecist cu multe magazine în perioada comunistă: Romarta, librărie, Auto Moto Velo Sport, ferometal etc. O dată, când aveam 5 sau 6 ani am vrut o saltea de apă în formă de crocodil de la Auto Moto Velo Sport-ul de la „Complex”, dar nu am primit. Păcat. Acum la „Complex” e un magazin Profi, niște spații abandonate, niște restaurante, niște magazine cu șepci, papuci și prosoape cu CR7 și o firmă pe care scrie „magazin de scule”.

„Cristal” e hotelul de lângă poșta din Eforie, de categorie o stea, dar nu mai puțin legendar, fiindcă acolo a fost centrul de difuzare a presei înainte de 1989. În curtea „Casei de cultură” găsești o sculptură șaizecistă mișto, o lucrare contemporană cu un monitor și afișe cu programul de la teatrul de vară. La „Complex Marea Neagră” am fost într-o tabără în 1992, sunt niște vile cu un nivel și piatră de Techirghiol lângă calea ferată, pe drumul spre Techirghiol, iar ”Carmen” e restaurantul-hotel din intersecția de la „Belona”, de a cărui terasă sunt legate amintirile copiilor care au crescut în Eforie Nord în anii `80.

D – Delfinul, Debarcader

Pe terasa hotelului „Delfin” a fost una dintre cele mai tari discoteci din Eforie Nord la începutul anilor `90. De sus ai o vedere chiar forță, dacă prinzi cazare la ultimul etaj (are 13 etaje, parcă, terasa fiind etajul 14) cu vedere către oraș, pe Est, te-ai scos. „Debarcader” e la fel de celebru ca „Belona” sau „Acapulco” și acum acolo e ceva autoservire.

E – Europa

Hotelul de șmecheri din Eforie Nord, categoria lux, cu shop și unde nu intrai așa ușor în perioada comunistă. Construcție șaizecistă din arhitectura căreia nu se mai înțelege mare lucru, „Europa” a fost proiectul arhitectului Cezar Lăzărescu din anul 1966. În spatele hotelului e gazon mare și o piscină destul de mișto. A fost cumpărat tot de Copos, se numește „Ana Hotels Europa” și are niște prețuri cam mămicule. 100 de lei intrarea la piscină sau o fază d’asta, du-te, mă, cum să dau 100 de lei ca să intru la piscină la „Europa” lol, când cea mai tare piscină din Eforie e următoarea la litera „f”?!

F – Felix, Faleza Eforie Nord

Vechea piscină a hotelului „Felix” a fost în fața hotelului până pe la jumătatea anilor 2000, acum abandonată. A rămas în amintirile copiilor din Eforie ca unul dintre locurile de joacă preferate. În zilele noastre hotelul „Felix” are o piscină nouă, în spatele hotelului, unde intrarea e 30 de lei dacă nu ești cazat la „Felix” și nu că e cea mai tare piscină din Eforie Nord, dar e una dintre cele mai bomb la care am fost vreodată, cu un aer șaizecist între hotelurile „Felix” și „Belvedere” și cu nivel al apei pentru toate vârstele. Faleza înaltă rămâne marca stațiunii Eforie Nord. Susținută de piatră de Techirghiol, flancată de vile moderniste și plopi înalți la începuturi, această faleză este lucrarea lui Cezar Lăzărescu.

G – Ghiol, Grand, Golf

Oriunde te-ai duce la plajă sau la băi de nămol la lacul Techirghiol se spune că „mergi la Ghiol”. „Grand” este sanatoriul de băi reci și „fisioterapie”, deci tot cu nămol se lucrează și acolo. „Golf” se spune în Eforie Nord mini-portului de la complexul „Marina Eforie”, unde dacă nu ești proprietar de yacht sau anturaj cu George Copos, nu prea ai cum să intri. Trebuie spus că portul de la Golf nu se folosea pentru că nu avea adâncime din cauza nisipului adus de mare. Atunci când a luat Golf-ul în administrație, Copos a dragat fundul apei.

H – Hefaistos

Înainte s-a numit „CASCOM”, un hotel construit în anii 70 și care nu e inclus în tururile organizate în jurul bijuteriilor de arhitectură din Eforie Nord, dar pe care îl găsești pe insta și pe site la socialistmodernism și pe insta-ul BACU (Birou pentru Artă și Cercetare Urbană). E tare că are niște balcoane rotunde, dar e cam departe de plajă și nu are piscină.

I – interbelic, Iceberg, Intim

Delirul gloriosului interbelic nu ocolește nici Eforie Nord. Se organizează tot felul de tururi conservatoare, pleci dimineața din București și ajungi la prânz în Eforie unde ești dus la niște vile interbelice și ți se bagă în cap că Eforie Nord și Mamaia sunt singurele stațiuni de la noi de la mare de dinainte de comunism. Ceva adevăr e în schema asta, dar ca de fiecare dată ideologizarea ascunde anumite evenimente importante.

Vilele interbelice moderniste au fost acolo, însă Eforie Nord devine stațiune/oraș după sistematizarea din 1958, așa se face transformarea de la playground pentru Mihai I și prietenii lui de curse la stațiune de vacanță populară. Poate că ar fi mai potrivit să spunem că în perioada interbelică Eforie Nord a fost un loc la Marea Neagră. Cea mai populară discotecă din Eforie Nord se numea Iceberg, poate pentru că mulți oameni născuți și crescuți la mare au interes pentru munte și sporturile de iarnă. A mai fost și un bar frumos pe faleză care s-a numit ”Intim”.

Î – Între Ape

„Între Ape” se numește restaurantul pescăresc, de pe plajă, în sudul orașului, cum ieși din Eforie Nord, și cum de la tabăra de copii încolo, începe Eforie Sud. Mâncarea e ok, midii proaspete și pește bun, dar nu asta e important, mai degrabă plaja ar fi de recomandat. În față la „Între Ape” dai de marea cea mai turcoaz de la noi de pe litoral. E tare în a doua jumătate a lui august, după-amiază. Deci dacă ai filme de Mauritius și Maldive, dar n-ai bani sau chef să te duci până acolo, te duci la Eforie Nord, la „Între Ape” și înoți înainte, fără să întorci capul către mal.  

J – Jupiter

„Jupiter”, „Fortuna” și „Apollo” sunt trei hoteluri cu 4 etaje foarte aproape unul de celălalt. În anii `80 în extrasezon, atunci când hotelurile erau închise și nu trecea nimeni pe aici, copiii din Eforie Nord se cățărau pe scările de urgență de la „Jupiter”, „Fortuna” și „Apollo” și jucau leapșa, iar fiecare avea hotelul ei/lui. O imagine tare de copilărie, cumva.

K – Kamyr House

Dacă vrei Eforie Nord nou, construit în ultimii ani, o zonă de blocuri cu apartamente de închiriat și hoteluri, o găsești pe strada Griviței. Un astfel de hotel pe nou ar fi acest „Kamyr House”, pe care l-am găsit pe net când căutam ceva cu litera „k” din Eforie Nord.

L – Lăzărescu, Luminița, lac, LIDL

Cezar Lăzărescu e un fel de the man pentru Eforie Nord, cel care a transformat locul în cea mai modernă și mai bombă stațiune de pe litoralul românesc de la începutul anilor `60. În 1958 a făcut planul de sistematizare pentru Eforie Nord, iar în 1957 amenajarea falezei cu restaurante, baruri, terase și alte anexe, 9 vile guvernamentale în perioada 1957 – 1958 și 3 vile prezidențiale, hoteluri și restaurante cu o capacitate de peste 5000 de locuri în perioada 1957 – 1959, clădiri administrative, magazine, tabără, complex și cinematografe, astfel că începând cu anul 1960 Eforie Nord își începea perioada de glorie cu locuri și imobile pe care le vedem pe facebook și insta cu vederi și litoral și care bubuie la like-uri. „Luminița” e și ea una dintre taberele de copii din Eforie Nord și o găsești pe plaja „Azur”. Lacul Belona are apă dulce, deși e doar la vreo 200 de metri de mare și alți 200 de metri de „Băi Reci”. În Eforie Nord ai și LIDL, cele mai bune cumpărături, te scoți ieftin.

M – Meduza, Marfă Confiscată, Mirage

„Meduza” sunt, de fapt, două chestii care au același nume. O dată e un hotel-turn între hotelurile „Delfin” și „Steaua de Mare”. A doua oară e un camping de pe aceeași stradă Griviței, vizavi de ăia cu blocurile noi, cu multe căsuțe comuniste din lemn. În centru, vizavi de „Complex”, poți să te duci să vezi dacă prinzi ceva tare la magazinul cu marfă confiscată, dar în general nu prea sunt chestii ok, cam pe chinezării destul de inutile. Și dacă vrei tratament și nămol pe lux, te duci la „Mirage MedSPA Hotel”, deschis tot timpul anului, cu tot felul de servicii de făcut bine corpului tău.

N – Neon, nămol, nudism

„Neon” a fost un restaurant și un cinema din Eforie Nord care acum sunt abandonate. Nu prea ai ce să vezi, sunt, așa, pentru pasionații de arhitectură și exploratori, istorici, mă rog. Fostul restaurant e mai la îndemână, merită intrat dacă vrei să te uiți la un mosaic imens care are ca temă sportul în comunism. Peste tot în jurul lacului Techirghiol se găsește nămol, nu e foarte complicat să dai de el. Normal, cel mai simplu e să te duci la „Băi Reci”. Un tratament complet cu nămol durează cel puțin între 10 zile și 14 zile, asta dacă te interesează terapeutic, altfel e amuzant și suficient și dacă te umpli cu nămol din cap până în picioare de câteva ori, doar așa, ca să vezi cum te strange atunci când se usucă.

Însă, atenție, dacă îi asculți pe oamenii din Eforie, o să afli că în doze de 2-3 zile de băi reci, nămolul mai mult „te răscolește”, adică nu vei face decât să îți descoperi puncte nevralgice și te poți alege cu aceleași dureri sau cu altele noi. Acum pune și tu în balanță! Oameni din toată țara vin cu bidoane de 5 litri pe care le umplu cu nămol și apoi le depozitează la ei acasă pe balcon ca să folosească nămolul la cura de iarnă. Unii zic că merge să îl aplici și cu apă caldă de la robinet, că nu își pierde proprietățile terapeutice în lipsa apei sărate. Nămolul merge mână în mână cu nudismul sau dacă nu vrei să te dezbraci la nămol sau în altă parte pe vreo plajă comună, încă e plajă specială pentru nudism la „Azur”.

O – Olteanu, Otilia

Otilia, Cârna, Costin, Ion, Vasile, Coca au crescut în Eforie Nord în anii `80 și au amintirea mirosurilor, a vântului de mai de pe faleză, a plopilor înalți și a piscinelor. Dacă te apucă nebunia să bei o sută sau un cincizeci forță în Eforie, cel mai tare e barul de zi „La Olteanu”, vizavi de piața de legume-fructe din centru.

P – Perla, Petrolul

Singurul cinematograf de vară care încă primește public se numește „Perla” și îl găsești chiar lângă fosta piscină „Felix”. Peste drum poți intra în restaurantul „Perla Mării” unde în zilele noastre găsești o cafea și o masă de prânz. În trecut schema era așa: plecai la piscină la „Felix”, dimineața, cu 10 lei. 5 lei era intrarea la piscină și 5 lei banii de cheltuială pentru masa de prânz. Cu cei 5 lei rămași mergeai la „Perla Mării” de unde îți luai o prăjitură Diplomat sau Clăbucet cu 4,50 lei și apoi spuneai: „Și de restul, bomboane”. În spatele „Complexului” poți să te duci să faci băi la „Petrolul”, un hotel mare și cam nefrecventat, deci liber.

Q – Qlassified

Este codul secret pentru vila lui Gheorghe Gheorghiu-Dej + Nicu Ceaușescu + Dinu Patriciu pe care o poți găsi în nordul falezei, lângă hotelul „Delfin”, cu gard de jur împrejur și păzită bine.

R – Rotiserie

„Rotiseria” e Grădina de Vară din Eforie Nord, tot în centru, vizavi de „Complex” și lângă ăia cu „Marfă Confiscată”. Aici a fost văzut ultima dată în public în viață, în iulie 1986, Aurelian Andreescu, artist după care mulți bunici încă suspină. Multă verdeață și un loc plăcut, la „Rotiseria” merge să mănânci un puiuts, dar și alte chestii.         

S – Steaua de Mare

Steaua de Mare este plaja cea mai din Nordul stațiunii, din punctul ăsta încolo începe Agigea. Lângă plajă, poți lua lecții de la scafandri în piscina complexului „Steaua de Mare”, atunci când nu e foarte aglomerată. „Steaua de Mare” se numește și cel mai din nord hotel din Eforie Nord, cu niște piscine și spa destul de tari în interior și exterior.

Ș – Șincai

După ce ai trecut calea ferată din Eforie Nord către Techirghiol, pe stânga, dai de o plajă la Techirghiol, cu nămol, multă lume și voci la volum ridicat unde totul e la liber. „Șincai” se numește locul și aici se adună mulți locuitori din Eforie Nord pentru băi și discuții. Discuțiile sunt, în general, la modul ce și-a mai cumpărat unul sau altul și ce-a mai zis cutare sau cutare.

T – Traian, T, Techirghiol, Teatrul de Vară, titicar

Hotelul „Traian” e oarecum aproape de „Felix”, tot în sudul orașului, lângă gară. Are categorie 3 stele și o bază de tratament mare. Aici veneam cu bunică-mea și bunică-miu în anii `80, aveam televizor Opera în cameră, alb-negru și care mergea pe lămpi, iar seara adormeam frânt după o zi de baie uitându-mă la filme cu Ovidiu Iuliu Moldovan.

Lui „T” i se mai spune și „digu` mare” și începe unde se termină plaja, în față la „Debarcader”. Ăștia din Eforie Nord aici veneau când erau mici atunci când aveau chef de sărituri de pe stabilopozi. Pe drumul dintre Eforie și Techirghiol, la intrarea în Techirghiol, pe stânga, lângă lac, dai de o piscină nouă, mare și bună de sărituri și panaramă. Piscina „Techirghiol”, e vreo 15 lei intrarea, dar merită total.

În afara faptului că omul a crescut în dimensiuni și nu prea îi mai încape fundul pe scăunelele din placaj comuniste de la Teatrul de Vară din Eforie Nord, neschimbate de la deschiderea din 1952, aici totul este perfect. De la Doru Octavian Dumitru și Jador la Daniela Gyorfi, Ducu Bertzi și Victor Socaciu. Cine vrea să meargă cu titcaru`, care acum e un trenuleț, nu mai e un cap de Aro cu remorcă ca pe vremuri, capătul de linie și un fel de depou e la vila lui Dej din nordul stațiunii. Beculetse, muzicutsă, ti-tiiiii.

Ț – țambal

Pare că țambalul e cel mai popular instrument din Eforie Nord. Dai de el nu doar la cântări prin autoserviri, la grădina de vară „Rotiserie” sau la restaurantul „Nunta Zamfirei”, dar și pe stradă la „Complex” sau pe faleză pe unde mai ies artiști cu țambalu`. Totuși în spațiu deschis nu prea auzi bine țambalul, că, de obicei, noaptea în Eforie e vacarm. Aia e, la „Berbec” se băga țambal forță, dar dacă nu mai e Berbec, na.

U – Union

Hotelul „Union” cu terasă și restaurant e reper în Eforie Nord. Vara, în fiecare seară sunt concerte pe terasă la care se mai adună și niște zeci de oameni din stradă, depinde și de artistul din seara și de la ora respective. Oricum, poți să intri și dacă nu ești cazat la „Union” sau dacă n-ai masa rezervată, te dai și tu că bei o bere și aia e. Ultima dată când am intrat la „Union”, acum doi ani, l-am prins pe Vali Vijelie, a fost destul de ok.

V – Venus

Lângă „Union” e hotelul de categorie 2 stele „Venus” și autoservirea „Venus” care e chiar tare, construită tot în anii `60, tot cu mosaic-uri superbe pe pereții din interior. Într-o seară, acum câțiva ani, am venit aici să mă uit la mosaicuri și să mă fac că-mi iau ceva de băut, dar nu mi-am mai luat, pentru că m-au cinstit cu vin unii care stăteau la o masă la terasă că: „Aaaaa, te uiți la mosaicuri, ești de-al nostru, d`ăsta vechi!”. Am zis și eu: „Da, da”, a mers nișe vinuts de la ăia.

W – waterpark

Este și waterpark, dacă vrei, îl găsești chiar vizavi de „Europa”, înainte de plajă. Din păcate waterpark-ul din Eforie Nord nu e cel mai mișto.

X – xerox

Nu știi niciodată când ai nevoie să dai un print sau să faci vreo copie. Dacă ajungi într-o astfel de situație, te duci la „Complex” în centru și o rezolvi acolo la ceva centru xerox în spațiul în care, poate, înainte era Romarta sau așa.

Y – Y

În septembrie 2015 a început un proiect cu fonduri europene de înnisipare a plajei din Eforie Nord. O dragă olandeză aflată la 10 kilometri de țărm a aspirat cu ajutorul unei turbine nisip din adâncul mării pe care ulterior l-a propulsat pe mal, astfel încât plaja s-a lărgit de la aproximativ 50 de metri de faleză la aproape 150 de metri, deci s-au adăugat 100 de metri liniari de plajă nou-nouță. Operațiunea asta amplă a venit la pachet și cu unele pierderi care nu aveau cum să fie ocolite și acestea sunt unele diguri vechi, mai mici, care au dispărut din 2015-2016. Unul dintre aceste diguri era cunoscut ca „Y” sau „la Y”, un dig mai mic de lângă digul mare sau „T” – care s-a scurtat în urma lucrărilor, însă este, încă, acolo – de pe care se mai aruncau copiii în valuri pe vremuri și se mai adunau, primăvara, pescarii. 

Z – Zamfira

Restaurantul „Nunta Zamfirei” din centrul orașului bagă forță pe zona asta tradițională, indiferent de ce înseamnă asta, pastrame, ștergare, ceramică de Horezu, mămăligi, faze d’astea. Rupe pe nunți și petreceri cu mii de litri de vin alb și este cel mai important restaurant tradițional românesc din Eforie Nord, de când nu mai e „Berbec”, care a fost și mai relevant ca loc de întâlnire și mai simpatic în sensul că locul, atmosfera și oamenii chestionau mai mult toată faza asta „tradițională” care la „Nunta Zamfirei” pare că e ceva foarte clar pentru toată lumea și chiar o treabă serioasă. Are și niște pini în curte, te simți, într-un fel, mai ca la Bran.

Pandemia și evoluția COVID-19 o pot lua în multe direcții, însă oricum ar fi, în vara lui 2021 și în anii următori în Eforie Nord sunt așteptați turiști în regim mai mult sau mai puțin schimbat. O să fie tare!

O variantă a acestui articol a apărut în print în Almanahul Trepanatsii Estival în luna iunie a anului 2021. Almanahul este editat de redacția Trepanatsii și poate fi comandat de aici. Susține jurnalismul trepanat cu o donație pe patreon.