La mn în sector se dă cea mai retro luptă duminică la alegerile locale, un combat frumos între Liu Kang și Sub-Zero care nu s-a întâmplat la vremea mortal kombat-ului lor: Piedone VS Vanghelie. Vanghelie ie Sub-Zero, pyhyhyhyhy.
Ar fi fost tare să candideze pe același sector mai pe la jumătatea anilor 2000, așa, acum, ie mai mult glumă. Probabil că aicea la noi la 5 tot Florea ăsta de ie acuma primar o să iasă, mă rog, nu mi se pare așa important.
Cn câștigă între ăștiea, Vanghelie și Piedone, care iese înaintea la care, așa de dragul arheologiilor pop amuzante?! Sau puate nu chiar amuzante, puate iese pe bune Vanghelie.
Deci eo cred că între ăștiea doi o să iasă mai primul Vanghelie, pencă Piedone ie, cumva, fanul lui. De mult, nu de acuma. Mea zis mie o dată Piedone o fază, deci să vă povestesc.
În 2004 colaboram ca reporter special cu un ziar fantomă, ”Știrea Zilei” finanțat cumva din cercurile PSD și care avea, printre altele, misiunea să-i facă campanie lui Dan Darabont care candida pentru un nou mandat de primar la sectorul 6. Ce trebea să fac eo, de vreo 2 ori pe săptămână sau așa, să măc la ceva sediu avea ei în curte la Leu` și de acolo să pornim pe teren prin piețe, pe la Moghioroș, pe la alea, Valea Ialomiței, Militari, ca să scriu eo mare reportaj despre cum îl iubea pe Darabont lumea. Da, frt, sure, ce mare căcat, hai, salariu era salariu, mă plimbam și eo o oră cu ăia prin piețe și scriam cum le dădea lumea flori și dastea. La momentul respectiv, Piedone era cu PSD, era șef de campanie, nu mai tsin minte ce era el acolo la 6.
Piedone avea un birou în Leu` cu vreo 5-6 televizoare în fața lui, se uita pe toate deodată la tot felu de știri. Aici era locul de întâlnire, dimineața. Mie îmi plăcea omu’, de ce să vorbesc prost, râdeai cu el ca lumea. Spunea chestii nonstop, nonstop, nonstop, pe mine nu mă deranja, îmi părea rău doar că nu puteam să scriu despre el. Avea tot felul de povești de organizare gospodărească de prin călătoriile lui. O dată m-a luat cu cum s-a plimbat cu gondola prin nuj ce lac artificial din interiorul unui hotel din Las Vegas. Și cum erau becurile pe acolo prin sala aia, cum curgea apa nuj cum, cu litri, cu tot felul de chestii tehnice. Avea și un tic, nu neapărat verbal, cât de gândire, cred, în orice frază, indiferent de topic sau așa, strecura și un ”să-mi bag pula-n mă-sa!”.
Acest ”să-mi bag pula-n mă-sa!” era atât o centură de siguranță pe care și-o punea în orice conversație, cât și un instrument terapeutic cu care el neutraliza orice subiect, ca și cum ai da greyscale în photoshop la o imagine: ”să-mi bag pula-n mă-sa!”. Și efectiv, gata, omul integra orice problemă băgându-și pula-n mă-sa. Dacă ploua își băga pula-n mă-sa, dacă povestea despre luminile din Las Vegas, își băga pula-n mă-sa și tot așa.
Altă dată m-a luat cu Japonia, cică cum asfaltau ăia în Tokyo, că ieșea noaptea pe stradă niște betoniere mici care nu știu ce făceau, cumva el era impresionat de faza asta că betonierele era mici, cică: ”să-mi bag pula-n mă-sa, încăpea în ele două găleți de bitum!” și că ar fi vrut să aibă și el în sectorul 6 niște betoniere d`alea.
Alta cu o cameră de hotel de nuj unde, unde se spăla automat vasul de la wc după ce îl foloseai și asta i se părea lui tare, mă rog, cert e că omul era, din punctul meu de vedere, foarte amuzant, aș fi stat toată ziua cu iel să ascult ce povestea, să-mi bag pula-n mă-sa la ăia cu campania lor, cu Piedone era forță, frt, ca și cum ai adormi râzând după niște ore în care ai fi ascultat cele mai tari dume, deci mi-a plăcut maxim, fericire pură.
În fine și la un moment dat, cumva el recunoscut cu super-invidie că Marian Vanghelie era, din punctul lui de vedere, genial. Omu` își găsise explicația pentru care Vanghelie câștigase ultimele alegeri la sectorul 5 și asta îl rupea pe Piedone, deci șmecheria maximă, după el. Povestea Piedone că cică cu două sau trei zile înainte de alegeri, Vanghelie ar fi montat la mișto schele pe niște blocuri din sector și că a prostit lumea cu faza asta și așa a ieșit primar. Deci efectiv Piedone credea că Vanghelie a făcut așa și gata. Și că cică după rezultatele la alegeri, când s-a văzut primar, ar fi dat schelele jos. Și că Vanghelie era genial pe faza asta: ”Băiat deștept, Vanghelie, bă!”, zicea.
Bine, cred că se fac genul ăsta de derute proaste. De exemplu aicea la noi în cartier, în Uranus, pe străzile astea cu sens unic cum e și a noastră, în urmă cu câteva zile s-au trasat, cică, locuri de parcare, dar nu s-au numerotat, doar s-a vopsit și atunci când lumea s-a dus la primărie să își ia locurile, li s-a spus că ei nu știu nimic de asta, că nu primăria locală le-a trasat, dar că pot face o cerere pentru loc de parcare dacă vor. Deci what?! În fine, prosteală, dar uite cum se fac 90isme dastea foarte bine și în anul covid 2020. Câștigă Florea.
Mă rog, deci ce să mai, Piedone e fanboy la Vanghelie și daia Vanghelie o să iasă înaintea lui, pentru că așa e logica de șmecherie veche după care funcționează și ei doi, la rândul lor, so why not?!
Confruntarea e cu atât mai forță cu cât ei doi se bat pe același public. S-au tot dus prin Ferentari, prin Rahova mai pe la capăt, aicea la noi în Uranus. Vanghelie ar fi trebuit să vină sâmbătă, 19 septembrie, pe aici pe la noi pe străzi, nu știu dacă a venit, că am plecat, dar aș fi făcut ceva poze. Era agitație mare la colț sâmbătă dimineață, zbierau vecinii, Gogu, ăștia, că vine Vanghelie la 14, după aia au început să se certe că n-a făcut nimic în cartier cât a fost primar, ăia mai șmecheri că ba a făcut. Că strada pe care stăm noi s-a asfaltat abia în 2012, că era plină de gropi înainte, alții că nu e adevărat. Țipete, în fine. Dar chiar așa e, strada noastră chiar a fost asfaltată abia în 2012.