Afacerea ”Tăblițelor de plumb de la Sinaia” s-a forjat în beciurile culturii românești. Și la figurat, dar mai ales la propriu, ele găsindu-se încă în subsolul Muzeului de Antichități din București.  Să începem cu povestea în diverse faze, variații și roți de rezervă.

Faza lungă

În timpul lucrărilor de terasament și fundație de la Castelul Peleș (sec. XIX, Sinaia), s-au descoperit numeroase artefacte de aur cu înscrisuri și imagini în relief, dacice. Domnitorul Carol I, pus pe căpătuială sau doar strâmtorat de datorii, decide să și le însușească și le topește, nu înainte de a realiza local copii în plumb. Ulterior, două bucăți au ajuns la Mănăstirea Sinaia, altele în diferite colecții, iar grosul a fost depozitat în subsolul Muzeului Național de Antichități și ocultat de istorici. Au curs tone de cerneală și mii de minute în emisiuni de profil de genul care au făcut sute de mii de vizualizări pe youtube.

Faza scurtă

Regele neamț era prost și ticălos, iar dacii își scriau istoria în aur.

Roata de rezervă

Piesele nu au fost topite, iar copiile de plumb sunt … plăcile care au ajuns odată cu Tezaurul la ruși. Vladimir Putin are stră-strămoși români și o să ni le înapoieze din motive neprecizate.

Câteva variații:

Plăcile de aur au fost trimise de Carol I în Germania, le-a luat Carol al II-lea în exil și le-a lăsat cuiva prin testament sau sunt la Banca Națională sau le-au răpit extratereștrii.

Că n-au existat niciodată nu este o ipoteză luată în calcul.

Tăblițele de la Sinaia: De unde a plecat totul

Chestiunea tăblițelor va fi adusă în atenția publicului la începutul anilor 2000 de Augustin Deac, istoric sau mai degrabă fost activist al ISISP, institut-anexă al CC al PCR, care se ocupa cu istoria partidului, greve muncitorești, ilegaliști și… daci. ”Tăblițele” au provocat o adevărată goană școlărească în a afla răspunsul la clasica întrebare: ”Ce-a vrut să spună autorul?”. Fiind scrise într-o limbă complet necunoscută, fiecare a înțeles ce-a vrut, adesea ”Tăblițele” folosind ca ecran de proiecție a fantasmelor personale, nu rareori ținând de resorturi psihanalitice. Majoritatea încercărilor de descifrare moderne implică criptografia asistată de calculator (vezi cazul manuscrisului Voynich). La noi s-a folosit o metodă originală, care redefinește performanțele IT-ului românesc – nu punem la lucru calculatorul, ci ne transformăm noi în computere umane.

Istoria artefactelor de plumb de la Sinaia este cvasi-necunoscută, majoritatea informărilor publice grupând ”legende” improbabile și martori care au auzit de la X ce a spus Y despre Z. Adică aqua pluvia.

Tăblițele de la Sinaia: Povestea din arhivele comuniste

De curând, Vlad-Ionuț Musceleanu a reușit să identifice în Arhivele Istorice Centrale (SANIC) documente de primă mână, conținând consemnarea verbatim a mărturiei inginerului silvic Vasile Alexandru Ionescu din Sinaia, omul în jurul căruia s-a construit întreaga afacere a ”Tăblițelor”. Cine era acest Ionescu? Să dăm cuvântul epitafului său:

”Ing. Silvic Vasile Al. Ionescu specialist complex antropic profund cunoscător al vechimii culturii pămintului românesc îndrăgit de Sinaia – Curt Ghireni – Mitoc 1 dec.1898 – 23 ianuarie 1980”.

Despre Consemnare

V.I.M. ne-a trimis pe poșta redacției un prim set de facsimile din relatarea inginerului silvic Vasile Al. Ionescu despre tăblițe alături de câteva precizări pe care le-a formulat după parcurgerea materialelor. Le redăm cum le-am primit:

• Mărturia este plină de erori și contradicții interne, lăsând impresia unei avansate senilități. Din primele rânduri se constată că Ionescu are dificultăți în a-și reda corect vârsta și data nașterii (n. 1.12.1898, d. 23.01.1980);

•  În epocă, materialul a fost puricat și distilat în cel puțin două variante propuse spre publicare în ”Magazin istoric”, una dintre cele mai importante publicații istorice  de atunci. Cu toată susținerea unor personaje importante din BOB (acronim semnificând Biroul Organizației de Bază; pentru detalii despre rol și funcție, vezi Statutul PCR al ISISP), nu a primit Viza ”T” și nu a văzut lumina tiparului. Până și protocroniștilor comuniști li s-a părut prea gogonată toată treaba;

• Documentul este arhivat în Fondul Institutului de Studii Istorice și Social-Politice. Într-o veritabilă strategie deceptivă, scurte fragmente parțial modificate i-au fost livrate jurnalistului Dumitru Manolache pentru cartea sa ”Tezaurul dacic de la Sinaia” (Ed. Dacica, 2006), transformându-l pe acesta, fără știință și fără voie, trompeta unor interese obscure. Ce n-au reușit activiștii în plină ”Epocă de Aur”, s-a finalizat în postcomunism. Perseverare diabolicum.