Numele celui mai notoriu candidat de la alegerile prezidențiale de anul acesta, Călin Georgescu, nu a putut fi pronunțat sau scris în ultimele două săptămâni fără a menționa la scurtă distanță textuală cuvintele Rusia sau Putin. Strategia singulară a contracandidatei sale Elena Lasconi, strategie la care a subscris practic toată presa liberală, pare să fie sudarea ireversibilă a acestor cuvinte de numele căruntului judoka, pentru a îl discredita prin asociere. În paralel, doamna blondă purtătoare de ie și ocazional năframă, face zilnic plecăciuni ostentative față de Vestul Civilizat, concept operaționalizat prin entitățile NATO, UE, blugi și Coca-Cola.
Înconjurați de o astfel de matrice informațională, am fost surprinși să descoperim, pe TikTok bineînțeles, un scurt clip în care un domn ne vorbește americănește despre cum el crede că Călin Georgescu președinte ar fi un lucru pozitiv pentru România. Domnul în cauză nu este Robert F. Kennedy Jr., viitorul șef al sănătății SUA în cabinetul Trump. Presa liberală a demontat zvonurile despre venirea sa în țară pentru a își lansa o carte și a îl unge pe Georgescu drept vasal trumpist. Este vorba de un american mult mai obscur, Douglas C. Anderson, fondator și CEO al firmei Wall Street Capital Partners. Clipul scurt este decupat dintr-o emisiune mai lungă de pe canalul românesc de YouTube HardTalk, unde acesta apare flancat de către artistul plastic Mircea Dăneasa, senator AUR, și de către Marius Cotinghiu, realizatorul emisiunii și prieten cu impresarul fotbalistului Radu Drăgușin, căruia i l-a recomandat pe fiul lui Călin Georgescu. Subiectul emisiunii este linșajul mediatic la care ar fi fost supus candidatul în speță de către Sistem, similar cu ce i s-a întâmplat lui Trump.
În emisiunea completă, înaintea segmentului decupat pentru TikTok, americanul ne povestește că de fapt îl știa de dinainte să candideze. L-ar fi întâlnit cu mulți ani în urmă la Viena și i-a plăcut de cum gândea și chiar l-a încurajat să își urmeze aspirațiile de a candida la președinție. Apoi spune că nu are niciun preferat în cursa actuală și că nu l-a plătit nimeni să vorbească în favoarea cuiva (dar ar fi deschis dacă se oferă cineva). La acest disclaimer adaugă și că el, ca american, nu poate comenta asupra alegerilor din România, dar apoi o întoarce și ne zice că, în calitate de investitor în piețe emergente, îl consideră o alegere bună pe Călin Georgescu și că îi plac propunerile sale pentru hrană, apă, energie și antreprenoriat. Iată, deci, Douglas C. Anderson este un om multifațetat capabil să vorbească și ca american, și ca investitor.
Mai întâi, ce este HardTalk?
Înainte să explorăm fațetele investitorului american, trebuie să înțelegem un pic contextul emisiunii. HardTalk se descrie pe sine ca pe “un produs unic în spațiul media românesc, complex, cu emisiuni incendiare, știri de ultimă oră, informații complexe, acoperind toate domeniile vieții din România și nu numai […]”. Deși a apărut abia în 21 iunie 2024, canalul are deja 261 clipuri, ceea ce înseamnă aproximativ 1.5 clipuri postate pe zi, cu o medie de 500 views fiecare. Toate clipurile au aproximativ o oră sau mai mult și sunt numite emisiuni, cu titluri aparte (e.g. Agenda Globală, Doi Scorpioni, Lege și Fărădelege), dar nu e clar dacă există mai multe episoade pentru fiecare emisiune în parte. Thumbnailurile sunt populate preponderent de diferite persoane de vârsta a treia, dintre care cel mai des îl vedem pe venerabilul Marius Ghilezan, un jurnalist pe vechi filoamerican, în dialog cu Gelu Vișan, fost parlamentar PD-L – bănuim că ei sunt cei doi scorpioni.
O apariție neașteptată este fostul candidat la primăria Capitalei și actualul Ministru al Energiei, Sebastian Burduja, care pare că își freacă mâinile în anticipația prezenței sale recurente pe acest canal.
Co-președintele AUR, Claudiu Târziu, este și el invitat într-una din emisiuni, iar un clip întreg este dedicat Campionatului Național al Ciobăneștilor, eveniment prezentat de Amalia Bellantoni, fosta membră AUR, apoi SOS care a scos-o pe Șoșoacă din cursa prezidențială. Perfect echidistant, canalul are și un episod din emisiunea Lege și Fărădelege dedicat partidului SOS, clip de campanie marcat regulamentar cu CMF. Per total, o menajerie pestriță a dreptei românești, filmată pe un fundal de draperii pastel incert, model înghețată vanilie fistic Napoca la cutie.
Pe siteul canalului găsim doar linkuri YouTube embedded și puține alte informații. O căutare whois ne zice însă că domeniul aparține, din 2002, firmei Crosspoint SRL, înființată în 1996 de inginerul de telecomunicații Doru Petrescu, iar numărul de telefon de la contact ne trimite spre alt inginer IT, Gabriel Marin, care a fondat Omnilogic SRL în 1992. Amândoi pionieri ai afacerilor IT românești sunt membri și fondatori ai partidului România Puternică, iar Gabriel Marin în particular este descris de Marius Ghilezan, unul dintre cei doi scorpioni HardTalk, ca puternicul om al noului val în România Liberă.
Pe lângă România Puternică, Gabriel Marin a fost asociat în ultimii ani și cu Mișcarea Speranței a lui Ben-Oni Ardelean, dar și cu Partidul Arca, care ulterior s-a alăturat partidului România Puternică, ridicând numărul total de membri la patru. Toate aceste partide se descriu ca fiind suveraniste, creștine și pro-business.
Mișcările politice recente ale afaceristului ar putea fi explicate pe un fond de tangențe cu DNA de acum 5 ani, când a fost pus sub acuzare că ar fi dat șpagă 3 milioane de lei la ANAF, cam în aceeași perioadă în care Călin Popescu Tăriceanu era achitat de DNA pentru dosarul Microsoft, unde Gabriel Marin ar fi fost unul dintre denunțători. Firma sa principală, Omnilogic SRL (deținută acum printr-o firmă austriacă, apropo de Viena) este notată ca având oarece contracte cu statul de-al lungul existenței sale, iar în ultimii ani presa locală din Cluj a remarcat un număr de trei contracte separate pentru servicii IT acordate unei alte firme de-ale sale, Datanet Systems SRL, speculând că acestea contracte au fost câștigate mulțumită relației filiale cu fostul și controversatul director adjunct SRI Ionel Marin, eliberat din funcție de însuși Traian Băsescu în 2007 în urma scandalului “Bilețelul”. Nu putem însă confirma în acest moment dacă Gabriel Marin, finanțator probabil al HardTalk, este într-adevăr fiul legendarului ofițer SRI despre care se zvonea că a tras 10.000 de cartușe la Revoluție. Abonarea firmelor sale la fonduri de stat este cât se poate de clară, în schimb, și ne-ar putea explica conexiunea cu americanul Douglas C. Anderson.
Ok, deci cine este Douglas C. Anderson?
Cetățeanul american este prezentat în primul rând ca fondator și CEO al unei bănci de investiții, Wall Street Capital Partners, care activează în New York din 1998. Pe siteul companiei găsim un profil stufos al său, care ne descrie un om care nu doar că e doldora de experiență în lumea finanțelor și corporațiilor, dar și un fost US Marine de elită, antrenat în multiple tehnici de luptă și care a avut și top secret clearance, a slujit și în US Department of State, dar și la sediul ONU din New York. Fostul soldat de elită se fălește și că a convins să fie membri de board în companiile sale sau ale clienților săi nume grele precum președintele Microsoft, directorul CIA, diverși guvernanți din SUA, Rusia, Taiwan, China, și actorul Jackie Chan. Printre multele companii în care a activat el însuși ca CEO sau membru de board se numără și o companie de cannabis legal premium, Diego Pellicer, care e cam falimentară în ciuda PR stunturilor. La dreapta lui Doug Anderson pe siteul Wall Street Capital Partners găsim niște nume aproape la fel de interesante ca el:
- Stephen Moore, fost editor Wall Street Journal, faimos pundit conservator, consilier în campania lui Trump din 2016 și propus de acesta guvernator al Federal Reserve în 2019, însă retras la scurt timp în urma presiunilor politice bipartinice
- Hunter S. Gaylor, un businessman polivalent pasionat de aviație, autorul cărții Planes, Plants and Politics, susținător Trump
- Autry J. Pruitt, alt pundit conservator de succes, autorul cărții Planes, Steak and Water: Defending Donald J. Trump
- Abdullah Alhomali, fost director în diverse ministere ale Arabiei Saudite
Totuși, cel mai interesant lucru despre Douglas C. Anderson, cel puțin pentru noi, românii cu drept de vot, este cea mai recentă companie a sa, Romanian Allied International Defense, pe care o deține în proporție de 77%. Compania dorește să producă muniție în fosta Uzină Mecanică de Armament și Muniție Drăgășani, după ce finalizează achiziția uzinei de la actualul proprietar, Gigi Becali. În luna octombrie anul curent, vânzarea era încă nefinalizată.
În boardul acestei companii se găsesc, pe lângă proprietarul american, Aurel Cazacu, fostul director ROMARM, Denys Stepanenko, fost membru al trupelor speciale ucrainene și actual consultant în securitate și Gabriel Lință, afacerist român polivalent, patron Dacia Military Industry și ocazional furnizor de carne congelată pentru primăria București.
Concluzie?
Avem, așadar, o pleiadă de personaje unite de câteva principii simple: patriotism, afacerism, creștinism, suveranism. Toate acestea îl susțin indirect sau direct pe Călin Georgescu, sau mai bine spus îi susțin politicile. Toate au legături cu structuri de forță, de la noi și de peste ocean. N-am găsit niciun rus în aceste rețele, dar am găsit un ucrainean și planuri de a fabrica muniție românească sub conducerea unui soldat-afacerist american. Suveraniștii pare că sunt investiți mai degrabă în America lui Trump, decât în Rusia lui Putin, poate pentru că una din țări are o economie mult mai puternică și dominantă global.
Se poate argumenta, desigur, că de fapt Trump este el însuși marioneta lui Putin, dar în acest caz trebuie să ne întrebăm: ce sens mai are atunci să strigăm atât de tare că Georgescu vrea să ne scoată din NATO? De cine ne apără NATO dacă șeful de facto al celei mai puternice armate de pe planetă este controlat atât de abil de Satana putinească?
Putem să ne dăm frâu liber imaginației, să ne gândim la planuri care conțin planuri care conțin planuri, sau putem să tăiem pânzele astea de păienjeni globaliști cu briciul lui Occam. Nu e necesară nicio umbră geopolitică sinistră în spatele lui Georgescu. E suficient să ai doar niște amărâți de foști securiști deveniți afaceriști internaționali care vor să facă în continuare liniștiți bani cu statul. Și cu ăla român, și cu ăla american, și cu ăla rusesc.
