E cunoscută ca editura care l-a publicat pe poetul securist Radu Demetriades. E și mai cunoscută ca pagina aia de pe insta care face meme cu autori canonici români. Noi, în interiorului trustului de carton din care facem parte, îi știm ca ăia care mănâncă bani și nu produc la loc. Am stat puțin de vorbă cu colegii de la Dezarticulat Books și ne-au spus planurile lor pentru târgul Gaudeamus 2024, care se va desfășura între 4-8 decembrie la Romexpo.
Reporter Trepanatsii: Spuneți in trei cuvinte ce e Dezarticulat Books, să aibă sens și pentru cei care au deschis televizoarele mai târziu sau pentru boomerii de pe aplicația cu bulină albastră.
Redacția Dezarticulat Books: Pe scurt, Dezarticulat Books a apărut de nevoie acum 4 ani când grupul de umor (sau cum vreți să-l numiți, noi suntem o gașcă de prieteni și cercul e închis, nu căutăm prieteni noi, deschidem noi din când în când) Dezarticulat a lansat Manualul Tancului. Aveam nevoie de o entitate legală ca să comercializăm acest titlu și solo, nu sub egida editurii la care a apărut atunci în prima fază…o editură acum defunctă căreia îi mulțumim pentru imboldul de a face ceva în această direcție, că suntem și cam leneși și ne pornim greu. Lucrurile s-au rostogolit, s-au prezentat la noi autori și autoare care doreau să scoată cărți și nu prea aveau unde, a apărut și infamul Radu Demetriades care a dat un boost serios de imagine și vânzări editurii și tot așa până în prezent, când avem la activ peste 20 de titluri scoase.
R.T: Cum funcționează o editură mică?
R.D.B: Nu știm, și noi suntem curioși să aflăm. Avem una singură și abia reușim s-o împingem de la spate în timpul liber că mna, suntem toți angajați full time, cum sunt probabil cam toți care au edituri mici. Provenim din middle class, avem joburi stabile și nu foarte multe datorii sociale gen copii și nunți la care trebuie să mergem(asta ajută financiar), ar fi fost bine totuși să fi fost upper că poate făceam totul mai rapid și fără să ne ardă la buzunar pierderile că ar fi avut balta pește. La management și relația cu distribuitorii e responsabilă o singură persoană, aceeași care se ocupă în prezent de social media. Mai demult aveam pe cineva care se ocupa de social media, event planning și PR dar nu mai sunt bani aproape deloc de personal auxiliar pentru că așa cum am stabilit mai sus, „facem totul organic și fără un plan de afaceri”. Voluntari nu ținem, așa că am revenit la făcut tot ce ține de marketing și management în casă la noi, artizanal. La departamentul de producție avem o echipă solidă de aproape 3 ani, de tehnoredactare și coperți în prezent se ocupă another outsider și la colecția de debut coperțile și identitatea iconică a colecției este marca Beatrice Arzoiu.
R.T: Care e cea mai mare gherlă comercială pe care ați dat-o?
R.D.B: Hm, toate? În afară de Gioco di Mano nu s-a mers pe profit, ba chiar pe pierderi de mii de euro la cele câteva traduceri pe care am avut nesăbunița să le publicăm sau la colecțiile de poezie, unde la fel, scopul a fost să susținem diverse titluri cât s-a putut. De exemplu la un titlu care a mers, adică Gioco, tot profitul a fost reinvestit în altele, deci nu am rămas cu mai nimic, doar cu mirosul unui mic succes. Ne-ar muri de foame copiii pe care nu-i avem dacă am depinde de editură.
Dar nu e cazul. N-am plecat de la premisa nici măcar a sustenabilității când am rostogolit editura, am făcut mecenat și acum, după ce am închis majoritatea colecțiilor pe care le-am deschis din calcule financiare proaste, producem strict cărțile grupului sau ale Cercului Închis. Foarte rar supapa e deschisă, cum e cazul cu concursul de debut Radu Demetriades, unde încercăm să promovăm voci noi și 100% asumate.
R.T: Ați făcut hype pe instagram la un volum de poezie inedit, poezii corporatiste scrise de două pronume, Tibi&Ligia. Cine se ascunde în spatele pseudonimelor Tibi&Ligia care semnează acest volum colectiv de debut în poezie? Și de ce acum? E foame de bani, trebuie să tot continuați să inventați “dume”?
R.D.B: Niște găini sunt în spatele lui Tibi și a Ligiei. Căcat, știm unde bateți. Pe la colțuri se vorbește chestia asta, că ne-am ține de “gimmick-uri” și dume perisabile. Literatura e și gimmick, nu? Vorba Danei Budeanu, “fă și tu gimmickuri dacă te ține și e așa ușor”. Ca să revenim la întrebare cu o altă întrebare, cine se ascunde în spatele lui Păcală și Tândală? Biografia, inventată sau reală, trebuie să se susțină după niște logici literare, să respecte niște dinamici și nevoi să zicem sociale. Și iar ajungem la Păcală, la Bulă care tot literatură poate fi, la Miorița. Tibi și Ligia sunt doi corporatiști mai stridenți și au apărut acum mai bine de 7 ani în memele de pe defuncta pagină de facebook Dezarticulat. Au tot crescut. Publicul și i-a însușit ca folclor de corporație și a pus umărul la construcția mitului pe grupuri de larping al muncii în pandemie. Noi suntem, bineînțeles, corporatiști de aproape un deceniu și îi întelegem pe T&L, altfel nu i-am fi publicat. Să zicem că-s produs etnografic, în cel mai popular sens al cuvântului, al unei clase sociale relativ largi apărută în ultimii 30 de ani ca și consecință directă a intrării României în sfera de influență vestică și a “vampirizării” muncitorimii blue collar în beneficiul corporatismului vestic. Și de aici tot.
E un sentiment de alienare, absurd și falsă nostalgie care acompaniază volumul, dar fără tușe psihologizant-depresive, după cum se vede și pe copertă, e culoare în “aparat” și evită cu șarm diverse locuri comune ale corporatismului sau măcar se încearcă reinventarea lor. Și a prins, tocmai pentru că vin din “material” și din miezul contradicțiilor. La nivel de characters, Tibi poate fi văzut ca un psihopat jovial în linia lui Patrick Bateman care agață pe vinted și trece printr-un divorț pe care nu-l înțelege, Ligia ca o Bridget Jones care și-a ratat din nevoie de bani cariera de poetă progresistă care urlă Free Palestine la Universitate pe bani părinților și care ar da oricând un premiu Eminescu pe un weekend getaway la Praga. Uneori oferă glimpses în viața de corporație neofiților, de exemplu o problemă recurentă a vieții de birou e colegul sau colega care încălzește pește la microundele bucătăriei comune de miroase tot officeul. Cine știe, cunoaște, cine nu, află. Alteori glosează și pastișează copypasta-uri de pe grupurile de whatsap de angajați. Volumul nu e mânios proletar sau infuzat cu lozincăreală ideologică(o direcție pe care am abandonat-o acum mulți ani fiind neproductivă, ideologie faci în partidul comunist, nu în artă aprioric). Plus că, la fel ca cele mai bune produse culturale apărute în comunism și care rezistă totuși timpului, sondează profunzimile umane în diverse situații, contraste și contradicții, fără judecăți de valoare. Tibi și Ligia sunt, foarte pe scurt, niște anomalii în mișcare ale unui capitalism care nu pare să se mai termine și care și-a normalizat chiar și anomaliile. Nu e deloc bășcălie de corporatiști cum tot vedem că insistă câțiva lătrăi și detractori triști să arunce cu căcat pe rețele(aruncau și acum câțiva ani pe tema asta, o direcție de “cancel”, dar dacă nu îți pasă de cancel nu poți fi cacelat, hehe). Intenția e ceva mai profundă și sperăm să se întrevadă. Destul cu apărarea, pentru că știm că nu se face, tot ce am comentat mai sus e ce înțelegem noi ca editori din text și ar trebui să se susțină pe sine însuși și de la sine putere. Dacă nu, înseamnă că fail.
R.T: E Dezarticulat Books o editură comunistă?
R.D.B: Nu, e o întreprindere comercială în primul rând care are ca misiune să se întrețină din vânzări de cărți. Am mai spus-o, comunismul atunci când nu e făcut de revoluționari profesioniști și cu scopuri clare politice, e sectă, prăduială sexuală, oengeu sau labă teoretică. Poți să zici maxim că e o editură condusă de oameni cu înclinații comuniste, dar asta poate să nu însemne nimic, e ca și cum ai zice că e o editură condusă de oameni care ascultă ethio-jazz sau k-pop. Oameni care au preferințe politice nu-s egali cu oameni care fac activ politică organizat, e o mare confuzie care se face în cam toate mediile panstângiste.
R.T: Despre ce sunt poveștile selectate în antologia CICADA al cărui selecționer e Adi Schiop?
R.D.B: Ca să citez un clasic pe nume uzzi, “despre pula pizdă găoază”. Antologia de proză scurtă CICADA e în lucru momentan, faza de redactare. Avem 15 texte alese de Adi, și sperăm să o lansăm la începutului lui 2025. Vrem să subliniem că fiecare autor/autoare va fi plătit. Să dăm cuvântul și antologatorului nostru, care chiar știe despre ce e vorba în antologie, scriitorul Adi Schiop: “Call-ul pentru antologie, deși s-a urnit greu, a avut un succes neașteptat, având peste 120 de participanti. Am selectat 14 texte, deci au fost 9 pe un loc, mai mult ca la admiterea la Psihologie (dacă socotim și locurile nebugetate). Ce să spun? Am încercat să bag cât mai mulți debutanți sau autori tineri, la prima carte. Texte surprinzător de mature, din zona realistă, SF-ului, fantasticului, cu punct de plecare în cotidianul românesc la ultimilor 30 de ani. Mi-a fost greu să aleg. Mulți din autori lucrează în publicitate, care pare să fi înlocuit jurnalismul ca domeniu de activitate predilect pentru cei din generația mea.”
R.T: Cu ce noutăți veniți la Gaudeamus 2024?
R.D.B: Dincolo de volumul Tibi&Ligia de poezii, o să venim cu o carte pe care am lansat-o în octombrie, „Dragii de ei au ochii oblici” de Mihnea Mihalache Fiastru, o carte pentru toate vârstele despre o haită de bull-terrieri în anii 70 și aventurile lor pe litoralul Mării Negre.
Cartea e deja în print, și momentan poate fi comandată de pe site-ul nostru. O să mai venim cu o reeditare a primului roman despre vampiri din literatura română, VAMPIRUL, care datează din interbelic și beneficiază de adnotări și un studiu foarte bine documentat marca Ștefan Baghiu și Anca Simina Martin. Cu Anca am mai colaborat la o lucrare în zona vampirologiei, am reeditat în primăvara lui 2023 prima traducere în română a romanului Dracula și ea a semnat prefața cărții. Venim la Gaudeamus și cu peste 1000 de stickere diverse, postere, căni, cești și tricouri de la Trepawear și multe titluri mai vechi la reducere. Anul ăsta avem stand în buricul târgului, deci dacă veniți nu aveți cum să nu ne găsiți, vom fi vizibili. Ne vedem acolo!
