Lumea-i zice „«I want to see» dacă ești serios, «Ivan doi ce» dacă ești pe caterincă, gen”. E unul dintre cei mai freș trapperi din scena românească. Zice că face trap alternativ. E înalt, dat cu liner și ojat, și – când îl cunoști – c-un simț al sinelui suficient de conștient încât să fie clar pentru toată lumea când se pășește în Statul Caterincii.

Numele de scenă a venit de la un tablou pe care l-a făcut. Dar bagă și programare, că nu-i degeaba la mate-info la liceu. Practic, din activitatea asta tehnică și-a făcut și primii bani, dar e o poveste pe care vrea s-o țină mai degrabă pentru el.

A scos prima piesă, Catena, după ce abia împlinise 16 ani. La ora scrierii articolului, are 317 mii de views, pentru că a fost băiat cu cap încât să bage singurii bani de-atunci, 200 de lei, în reclame pe Insta care să-i împingă piesa, că știa că o să bubuie.

M-am văzut cu I wan la o bere-n birtul Marijuanei, ca să înțeleg cum e să-ți păstrezi sufletul pur când celebritatea te lovește de-atât de mic, dar și cât de greu e drumul către primu’ album.

Trepanatsii: Să începem fors. Câte linii ai tras de pe curu’ ei, pentru inspirație?

iwan2c: Băi, cu liniile mai mult a venit după piesă.

Unii te criticau, după prima piesă, că nu știi să cânți pe beat, fără să se prindă că așa-ți faci tu meșteșugul.

Nu e un exemplu bun, și Șatra Benz, să zicem, au plecat de undeva. Și lumea n-a înțeles din start. Oricum, în ultima piesă am dat și pe beat. Am înțeles, într-un fel, că e prea mult să n-o faci.

Zi-ne două-trei bârfulitse despre viața ta romantică. Există doritoare, neveste, copii?

Mamă, și încă câte. Acum că am pus câteva poze cu niște pungi de la Louis Vuitton mi s-au inundat DM-urile. Dar, în general, oricând aș putea găsi pe cineva.

Nu te simți singur.

Dacă o fac, ies în club.

Cu ce-ți vopsești părul?

O fac singur cu cele mai ieftine culori. Că la salon îți fac același lucru. Acum a mai crescut și s-a decolorat, dar o să-l fac vișiniu în viitor, că am niște clipuri mai sumbre la începutul albumului. Și apoi îl fac mov pentru piesele mai fericite. Și, fiind din trei părți, o să schimb culoarea pentru cealaltă.

Dacă și-așa vorbim despre album, dă din casă tot ce poți.

O să aibă doișpe piese. Se cheamă Rețeta succesului, iar rețeta vine de la ideea cu farmacia. Cover-ul o să fie două rețete. Apropo, mi-am făcut și parafă, nu știu dacă ai văzut.

Parafă în calitate de ce?

Rockstar.

Ce poți prescrie cu ea?

Trap experimental. Adică, îmi și pare rău puțin, c-a ajuns albumul ăsta să nu mai fie chiar trap, dar parcă s-a schimbat genul. Nici nu știu ce e. De exemplu, am o piesă cu riff de metal, versuri de trap și flow de screamo.

Tu în care ape înoți cel mai confortabil?

Băi, am descoperit că-mi place să țip. Mă descarc super mult când fac asta-n piese, e un fel de terapie. Sunt și chestii acumulate din viața de zi cu zi.

Ceva orientare politică pentru care să zbieri, ai?

N-aș putea să mă clasific cumva până la op’șpe ani, dar să zicem că sunt mai degrabă de stânga decât de dreapta. Dar nu vreau să zic ceva fix acum.

Uppers sau downers?

Depinde de cum mă simt, știi? Pentru mine, sunt ca niște medicamente, așa că nu le-aș mixa în aceeași zi. Dar, în timpul unei săptămâni, poate varia chestia asta. Dacă-s sad, aș băga niște benzo-uri, dar dacă mă simt caterincă, aș băga niște farmacie. Adică DXM (deXtro) e super mișto, da’ toată lumea-și rupe pula de el.

Oricum, în ultima perioadă am lăsat-o mai moale. A venit un scop în viață cu albumul ăsta.

E bun și-un echilibru-n viață, între productivitate și rupere.

Bă, și uneori am niște regrete. Că mă uit la colegii din generală, și-i văd cât de cursivi pot fi în vorbit. Da’ eu mă simt un pic inferior, și mă gândesc că poate m-am prăjit un pic, poate. E un echilibru foarte greu de menținut.

Ai card de fidelitate la Catena sau la HelpNet?

Am la Catena.

Și o dată la cât timp îl schimbi, datorită uzurii muchiilor?

E uzat și așa, dar să știi că-l folosesc și în scopul destinat. Reducerea aia de la Catena e blanao.

Te-ai trepana, dacă ai avea ocazia?

Adică?

Exact. Cheers!

Închinăm din beri, timp în care în barul Danei Mj vin să ne deranjeze fani de-ai lui I wan. Îi oferă drept ofrande un radler, o țigară și, într-o tură ulterioară, pungi mici de chips-uri.

Luăm una și mergem împreună într-una din misiunile nopții, în căutarea visului românesc prin Berceni.

Pe drum, o gagică-l salută și-și pierde mințile după el (Unirii), în timp ce niște adulți se întreabă „ăsta nu-i Dorian Popa, ăla?” când trecem pe lângă ei. Când trecem pe lângă ceva bighidii, I wan zice „i-ai auzit pe ăia mici? Se întrebau dacă nu cumva-s eu.”

Pentru unii, poate că ăsta e visul românesc. Dar ce-o fi în viața de dincolo de celebritate?

„Ferească Pulitzer ca jurnalismul să fie nu doar ascuțit, ci și ilariant!”, imploră Vlad-Marko Tollea zeii jurnalismului. Îl găsești pe VICE, Libertatea, Inclusiv și in.TM. A mai scris și pentru Scena9 sau alte publicații.