Greu de crezut, dar într-un efort de disciplină supraomenesc, un rezident al unei schițe de marele nostru autor conservator I.L Caragiale a reușit să meargă pe strada Pacienței în birje sub arșita soarelui, la numărul 11 bis, către orele trei după-amiază, fără să își înceapă discuția cu celălalt personaj folosind replica “Căldură mare monșer!”.
Dar cum mai exact a făcut-o?
“De fiecare dată când merg pe Strada Pacienței, la numărul 11 bis și sunt 33 de grade la umbră, pur și simplu îmi vine să urlu că e căldură mare mare monșer”, spune Personajul. “
Ultima oară când cineva a citit schițe de I.L Caragiale, acum câțiva ani, așa de însetat eram că am zis căldură mare monșer de patru ori la rând. Serios, am mers atât de departe că i-am zis asta soneriei pe care trebuia să apăs. Psihologul meu mi-a recomandat să mă răcoresc de căldură mare monșer atunci când nimeni nu citește. Așadar, de dimineața și până seara, stau pe ultimele pagini și repet aceeași frază și uite așa atunci când trebuie să îmi joc rolul, în loc de căldură mare monșer încep dialogul cu <<<Domnu-i acasă?>>>”
