La începutul lunii martie, Pro TV anunța că a cumpărat drepturile de autor pentru serialul ucrainian în care joacă peședintele Zelenski. Sluga poporului se numește serialul, e și pe Netflix acum și ni se promite că ar spune foarte multe despre societatea ucrainiană și, bineînțeles, despre conflictul cu Rusia dar într-un mod comic. Dacă va ajunge la nivelul popularității serialului Dallas și va intra în conștiința pop a claselor populare din România nu știu, dar pot să vă livrez câteva idei trepante care mi-au trecut prin tărtăcuță după vizionare. Atenție SPOILERE!
Anul ăsta am jucat ruleta rusească și mi-am luat bilet l-a festivalul de film TIBI fără să mă uit foarte atent ce se proiectează, astfel că am ajuns să văd Complet necunoscuți, un film care s-a mai făcut de peste 20 de ori în cam tot atâtea țări, pentru că e o obsesie mondială să explorezi dinamicile dintre Tibi, Cipi, Ligia și Lidia când se așează toți l-a masă și își citesc mesajele unii altora ca în
Critica de film cu C mare românească e într-un moment de maximă amplitutdine în 2021, am putea spune că e pe cale să explodeze de la atâta bine la fel ca cinematografia autohtonă. Hegemoniile se înțeleg bine între ele.
Am văzut Babardeală cu bucluc sau porno balamuc pe un site unde e încărcat ilegal. Nu înțeleg de ce trebuie să-l văd pe ascuns, când filmul a fost făcut cu bani de la stat. Plus că tot filmul e despre cât suntem de needucați. Păi, nush, dați drumul la cultură, n-o mai țineți pentru festivaluri.
I Care a Lot Nu e un film pe care țineam să-l văd, dar astrele au conspirat să fie cel ales pentru vizionare la o seară kino. Nu mi-a plăcut, așa că tot ce mi-a făcut decât să trimit această recenzie la Dezarticulat, locul în care bucuria se duce să moară.
eșind din zona călduță a seriilor difuzate pe posturile mari, Recidivistul reușește să documenteze corect cum arată realitatea rece din Timișoara. Multă lume a auzit despre luptele intestine ale diferitelor bande care își dispută puterea în cartierele orașului, dar nimeni nu a reușit să surprindă cu acuratețe chirurgicală situația adevărată și disperată a orașului.
“Bă, parcă nu e rău”, îmi zic amintindu-mi de prima scenă, în care aleargă un gagiu și e împușcat și i se împrăștie sângele pe zăpadă, urmat de alt gagiu care pățește același lucru, dar are sânge albastru (wink wink), și dup-aia vine o fetiță care îi taie capul și vedem tot ansamblul, așa, care arată puțin a steagul Franței.
