*Fragment din cartea Manualul Tancului scrisă de Tancul Financiar și apărută în 2020 la editura Hecate.
Înainte să urce în Cielo-ul proaspăt achiziționat, tancul ne-a mai spus doar atât:
”Continuați să munciți pe gratis că doar așa vă motivați să puneți banii la treabă pentru voi. Doar așa veți putea vedea profitul cum se încorporează în jurul vostru. Când se întâmplă asta, să profitați din plin.”
Ne motivase de numa numa. De atunci o țineam numai în idei la foc automat cu Cipi. Căram reviste și ne gândeam cum să profităm de pe urma pripașilor. Asta s-a întâmplat două săptămâni, până când am avut revelația. Era pauză și molfăiam la deja obișnuitul ou prăjit împăturit în ziar vechi. Tanti Ligia făcea ceva ce până atunci nu băgasem de seamă. Avea în stânga ei un teanc de reviste mai vechi ale unei edituri ceva mai dubioasă din trust. Editura asta ciudățică era deținută de un locotenent al lui Gregorian Bivolaru. Pe scurt, afacere cu MISA, o sectă care lua amploare pe atunci în România, unii poate ați auzit, că la un moment dat erau cei mai căutați oameni, mai ceva ca teroriștii.
MISA se ocupa de conținut și distribuție și tancul de producție și tipărire. Ce era mai curios e faptul că revistele nu erau pe teme yoga sau meditație, ci ceva complet diferit. Revistele prezentau în serial o teorie despre faptul că, la un moment dat în istoria planetei, un fel de “noroi conștient” a inundat planeta. Cum s-a întâmplat asta nu e tocmai clar, lichefiere, vulcani noroioși, noroi căzut literalmente din cer, sau efectiv un noroi care e conștient de sine care a atacat orașele lumii. Nămolul ăsta vorbitor ar fi fost produs de activitatea umană, mai exact prin fuziune nucleară, arme psihotronice sau plasmatice. Cei care au declanșat inundația asta de noroi era francmasoneria ocultă sexomarxistă formată în mare parte din evrei queer cu legături în top 1% dintre miliardarii lumii care vizitau vilele lui Jeffrey Epstein din America Centrală pentru orgii pedofile. Invazia asta s-a întâmplat undeva în secolul XVIII și după catastrofă, Oculta Mondială a folosit copii orfani ca să excaveze selectiv noroiul. Revistele era pline cu poze cu niveluri de sub Casa Alba sau Casa Poporului care acum sunt acoperite cu noroi, sau cu biserici din Moldova acoperite și ele cu același nămol întărit, lăsând la vedere doar turlele. Albastrul de la Voroneț e efectul nămolului asupra pereților mănăstirii.
Tanti Ligia tăia copertele revistelor și le arunca într-un coș. Asta m-a intrigat și am întrebat-o ce face cu ele.
“Păi le trimit la ăștia de la MISA, să se spele pe cap cu ele că sunt exemplare nevândute. Cine știe ce ritualuri fac cu ele la ei în ashram, lasă, să fie în bafta lor, fiecare să facă ce vrea. Glumesc, cred că le duc ei la casat.”
Mașina MISA ajungea în cam o jumătate de oră, timp în care eu și Cipi am stat geană în fața tipografiei, pregătindu-ne discursul. Când a ajuns mașina, l-am întrebat pe nenea care era șoferul dacă nu vrea să ne doneze nouă rebuturile.
“Bă vi le dau că și așa le duc la casat, dacă tot lucrați la nea Tancul aici… dar să nu carecumva să le vindeți că mă nenorocește Grieg dacă află.”
Deja afacerea mergea din inerție. Mama avea o boxă ceva mai încăpătoare în subsolul blocului, cam cât un apartament de două camera în ansamblu din ăsta rezidențial nou făcut fără toate autorizațiile și cum nu avea murături, era un spațiu numai bun pentru revistele noastre cu teoriile nămolului conștient pe care urma să le punem să facă bani pentru noi. Am improvizat niște rafturi și chiar o masa lungă și niște șezătoare din lăzi de plastic de bere. Așa am deschis prima bibliotecă din cartier de reviste MISA cu conspirațiile potopului noroiesc.
Din ce studiasem, teoria avea ceva succes la pensionarii din cartier, dar unii nu aveau bani să cumpere des revistele. Aici interveneam noi. În schimbul a 3 lei pe lună, un chilipir pe lângă ce ofeream, pensionarii puteau veni în subsolul nostru în fiecare duminică să citească câte numere voiau din revista NOROI CIUDAT. Pe sora lui Cipi, Livia, care avea numai note mari la școală, am pus-o bibliotecară și responsabilă cu inventarul, să nu cumva să fure sau să rupă pensionarii revistele noastre pe care le salvasem de la casat. În plus, o pusesem pe Livia să noteze comentariile pensionarilor, ca să știm ce teorii ale conspirației sunt de interes pentru ei și să le livrăm și alte reviste din ograda editurii-paravan MISA. Treaba a mers bine cam două luni, când lucrurile au început să scape de sub control.
Speriați de toate sectele care se înființau peste noapte, SRI a infiltrat un agent printre pensionar, pe unul care își spunea Mihai Nebunu. Acest Mihai Nebunu avea un pahar straniu de lung plin cu bere pe care îl căra cu el peste tot, motiv pentru care pensionarii îl porecliseră “Mihai ăla cu pahar de prost”. De ce să mint, se cam crease o cameră de ecou cu potențial sectarian printre fanii teoriei nămolului, mai ales acum că aveau și un spațiu unde să socializeze și să bârfească alte grupuri asemănătoare de pasionați ai teoriei mudflood. Treburile au crescut într-o ideologie și aici Mihai Nebunu a intrat pe fir, simțind că e rost de dezbinare. I-a organizat pe pensionari într-un partid al noroiului care, după două luni de la înființare, s-a împărțit în două tabere: progresiștii noroiului și conservatorii noroiului. Nu a durat mult până când clienții mei prinși în veșnice scandaluri au încetat să mai vină la biblioteca noastră.
Dar tancul financiar nu a fost dezamăgit de falimentul nostru răsunător. Ne-a felicitat pentru idee, ba chiar era încântat că exploatasem o conspirație pentru profit.
“N-ar fi fost rău să exploatați și partidul ăla politic, dar mai complicat dacă intră SRI pe fir…asta e, bine și atât”, a concluzionat el.
Deci lecția ne-o învățasem. Nefiind vorba de bani la mijloc, eram setați să-i găsim și să-i punem la muncă pentru noi într-o Capcana de pripași. Noi veneam cu ideea, alții o puneau în aplicare și banii se făceau chiar și când noi nu eram în bibliotecă. Nu ne-a plătit tancul, dar ne-a învățam să ne descurcăm singuri.
