Când intră într-un mediu nou care-i scoate din zona de confort, burghezii răspund prin freeze, beau moderat și tac să nu spună vreun lucru necugetat, ascultă să vadă cam ce gen de chestii se spun în gașca aia, ca să-și regleze acordul fin și să intre pe frecvență; cocalarii răspund prin fight, respectiv se apucă să bea și să vorbească ca apucații, în sfârșit, ăsta e răspunsul lor la anxietatea unui context nou, să dea ca proștii din clanță, au n-au ceva de spus trebuie să latre.

La cei ca Ionuț sau Robert se adaugă și disocierea, în spațiul public acționează exclusiv ca hetero și chiar se cred 100% așa, își șterg din memorie noaptea trecută când au supt pula; deși în intimitatea dormitorului îi plăcea la nebunie s-o ia în cur, când ieșea afară Ionuț acționa ca mascul exclusiv, mergea cu băieții la lăutari și să dea la buci, presta ca om de bază la galerie la Steaua la Peluza Sud și se bătea parte-n parte cu Peluza Nord de la Dinamo; colecționa clipuri cu delirurile de putere ale lui Costel Corduneanu după ieșirea din pușcărie și încerca să intre în grațiile locotenenților din Clanul Sportivilor, dar mă îndoiesc că ăia îl băgau în seamă, vorbea prea mult și prea prost.

Or, când tipii de genul ăsta ies cu mine se produce coliziunea între identități, fiindcă în spațiul public apar ca iubiți ai mei și deci în goliciunea identității lor de curiști – și ca să iasă din disonanța asta pe care n-au mai experimentat-o, se apucă să latre agresiv, să-și demonstreze disperați bărbăția, Salut, sunt unul dintre voi, bat și fut ca mașina de cusut… Consecința e că dacă-i scoți la un chef sau la o băută cu gașca ta, fac praf cheful ăla, numai gura lor se aude, iar celorlalți le rămâne să stea cu ochii pe ceas, să aștepte să se dea ora închiderii, unul să-și facă curaj și să zică Nu mai stau, trebuie să ajung în Control să mă întâlnesc cu X, și atunci toți încep să se bulucească pe ușă.

Pe Ionuț l-am scos o singură dată la un chef la Dinu, antropologul de la Peluza Nord Dinamo, și mi-a fost destul. Bea votca lui Dinu ca pe apă și în 40 de minute s-a făcut ca servitoarea, vorbind căcaturi și certându-se aiurea cu lumea, băgându-se peste absolut orice discuție, încât finalmente doar gura lui se mai auzea, nimeni nu mai zicea nimic, depășită de situație, și când i-am zis să înceteze mi-a sărit și mie la gât. Situația părea chiar fără ieșire, noroc cu Dinu sărbătoritul; Ionuț că fratele meu în jos, fratele meu în sus, iar Dinu – Nu sunt fratele tău, fratele meu e Poenaru, e Adi, pe tine nu te cunosc, Ionuț i-a șuierat că e fratele lui că altfel îl ia mama dracului și atunci Dinu i-a servit-o direct, Te rog să pleci, nu-mi place de tine, Ionuț că mă dai afară?, Dinu că e ziua mea și atunci Ionuț s-a dezlănțuit, că ce-i face când îl prinde acum că știe unde stă, că habar n-are cu cine se pune etc etc, și în timp ce-și profera blestemele și agita pumnul prin aer cu cealaltă mână își încărca o farfurie de plastic cu mâncare, luând direct cu laba aia păroasă de pe platouri, sub privirile oripilate ale invitațiilor și impasibile ale lui Dinu – Știe că știu că e curist, mi-a zis after, n-o să aibă tupeu să vină cu galeria peste mine că se face de căcat…

Ionuț a plecat trântind ușa, cu farfuria în mână, și, pentru că mi-era că se apucă să facă scandal pe scara blocului sau că se întoarce ca să ne mai servească o șarjă nimicitoare de blesteme, m-am luat după el; din fericire, doar s-a pișat în lift de nervi, thanks god că nu l-a luat burta de la nervi. L-am urcat într-un taxi, știind că n-are un leu și o să dea țeapă – și aia a fost, când mi-a dat mesaj peste două săptămâni să ne vedem i-am zis că poa să uite, în condițiile în care m-a făcut de căcat, și tot el cu gura mare, că se pișă pe ei de fraieri, eu că să învețe să se poarte, el că habar n-am cu cine mă pun, că știe unde stau, eu că hai pa și aia a fost tot, de atunci nu ne-am mai văzut.