De multe ori m-am întrebat cum reușește poetul Tudor Crețu să convingă cuvintele să nu fugă din poeziile sale, însă ce mă surprinde cel mai mult este că editurile continuă să-i publice volumele fără burghie și personalități din bulicica literară precum Alexandru Vakulovski sau Cristian Teodorescu să-l valideze. Orice carte de poezie semnată de Tudor Crețu ar trebui însoțită de un mic burghiu. Așa cum unele cărți au semne de carte. Pentru a înșuruba cuvintele care vor să se arunce de pe pagini? Poate, dacă nu vrem să citim o carte de poezie cu pagini goale, deși în cazul poeziei lui Tudor Crețu acest lucru ar fi un câștig.

Însă eu aș folosi burghiul ca să-mi eliberez imaginația, prin metoda simplă a trepanației, de imaginile din poezia sa. Sau de orice imagine cu Tudor Crețu scriind poezie. Și pe urmă aș recomanda și editurilor să folosească burghiul, sau mai multe, dacă e nevoie, ca să-și scoată din creier imaginea lui Tudor Crețu publicând cărți.

Iată câteva imagini din recentul volum Blesteme & more, apărut la Casa de Pariuri Literare, care mi s-au prins de creier, precum căcatul de talpă, pentru că n-am avut grijă unde calc în poezia contemporană:

E oama/coana Vulpe, sfânta marilor culpe. Își lasă diareea să-i curgă pe pulpe, își pune lentilele la congelat Sau:

E Funcţionarul-Cap de mort. Trage ca musca la leș sau tort. Stink-uiește a Dior, face pe prostul: se dă șarpele chior, sau Ciumegul – și flocul și-l taie, dacă face pe blegul. Ciumegul – scuipă-n gulaș și-amestecă jegul. (…) E constipat: elimin-o stâncă, -n loc de căcat. Are diaree: jetu-i o Niagară plebee, sau Țoapa, n-o mai înghite nici groapa. Tocu-i subțire, părul roșcat. Gura nu-i pute nici de mâncă căcat

Sau, preferata mea, despre o oengistă, care l-a supărat pe domnul poet:

Să menstruezi (și-) anal. Găurile să-ţi miroasă a guri de canal. De ziua ta, -n balega de cal să-nfigi lumânări. Ba nu, de vacă (…) Vedea-ţi-aș faţa acoperită, fie și cu o bucată de sită, c-un colţ de cârpă – udă, n-ai fost, nici măcar, târfă, cu hârtie de budă. Folosită – muște pe ea, tot ca pe sită. Să-ţi… Bucăţele, toată, bucăţi.

OK, Patrick Bateman.

Cum a ajuns Tudor Crețu să fie considerat poet? Pentru că e managerul Bibliotecii Județene Timiș „Sorin Titel”, realizator de emisiuni culturale, membru al Cenaclului „Pavel Dan” și iscălitor în Revista Orizont, ca toată lumea care vrea să conteze pe scena literară din Timișoara. Iar când aceste superputeri se unesc, se naște căpitanul poet Tudor Crețu, pe care criticul literar Al. Cistelecan îl compară cu Tudor Arghezi, însă poeziile din Blesteme & more par scrise cu unghia pe tencuială, pe un perete de firidă goală care i-a căzut poetului în cap, cu tot cu golul din perete, după care domnul Crețu l-a ridicat și iar i-a căzut în cap, și tot așa, până când a făcut o gaură în pământ și a căzut, cu tot cu peretele căzându-i în cap, direct pe 4chan. Iar în urma căderii degetele i se înfipseră în fund. Când a reușit să și le scoată, a văzut că – mare minune – avea unghii îngerești. De-atunci, Domnul Crețu scrie poezie cu unghiile sale îngerești, pe care, din când în când, le șterge cu hârtie igienică.