Ungaria derapează tot mai randeaua spre fascism (aprobat sau ignorat de cetățeni), fascism care-i tot mai prezent în stradă. În 2017, războiul avea un inamic clar, cu-o față conturată. Era evreul bogat, mutat în diaspora, care „trimitea cu liberalism în țară prin ONG-uri”.

Acum, însă, se extinde spre mai orice subiect care ține de drepturile omului. Știu asta pentru că le-am descoperit cu ochii mei.

În weekend am fost în Budapesta pentru petrecerea de burlaci a unui prieten și Marele Premiu al Ungariei în Formula 1 (HUGP). Ce zici? Eveniment hipercapitalist, sexist, misogin, blabla? Poate că da, poate că nu, dar până vine marea circotecă egalitară din spațiu, permite-mi să-mi colectez, cu cea mai mică sită din lume, lacrimile vărsate pentru ce sentimente ai tu despre micile mele plăceri.

Orbán în design de Obama, apreciat de unii dintre-ai lui cetățeni.

Oricum, nu asta ne-am adunat să discutăm. Ci deraparea despre care ziceam.

Vezi tu, de când am intrat în oraș am remarcat ceva ciudat. Niște afișe albastre cu ceva text și câte-un emoticon diferit au împânzit orașul. Cum o să vezi mai jos, sunt fie pe niște cilindri de reclame (uneori, înalte cât tot cilindrul în sine, pe 360°), fie pe panouri publicitare de câțiva metri, uneori și patru-cinci unul după altul.

Nu știu maghiară, dar când am văzut SOROS și ceva despre sexualitate pe ele, s-a aprins beculețul. Asta, la pachet și cu mesaje ca „Fuck liberals!”, însoțite de crucea celtică, prin spray negru pe pereți. Adică, ce contează că pe Soros îl cheamă György Schwartz, fundațiile lui au finanțat, independent, din ‘90 încoace, o grămadă de cauze (unele total neutre ca propagarea netului în Balcani sau altele chiar anticomuniste)?

Și, până la urmă, de ce încerc eu să raționalizez și să raționez, prin noțiuni politologice de bază, cu oameni imaginari, pe care oricum nu i-ar interesa adevărul?

Revenind, așadar. Am aflat ulterior de la prieteni maghiari ce scrie pe posterele actuale, dar și care-i scopul lor. „E o chestie super cinică”, mi-a zis unul mutat de mult în Danemarca, „o tactică pentru următoarele alegeri, prin care guvernul lui Orbán vrea să înfiereze cetățenii împotriva imagisticii unui dușman / dușmani, evident prin lipsă de încredere și ură”. El m-a ajutat și cu traducerea lor pe care o vezi sub fiecare poză.

Sâmbătă pe la 23:30, înaintea cursei, iau orașul la pas. Mi-am propus ca, atunci când văd vreun afiș, să-i fac o poză și să fac cunoștință cu o persoană locală, care să mi-l traducă și să-mi zică ce părere are despre minunățiile astea.

Ca să nu fiu repetitiv, imaginează-ți că, înainte să mă bag în seamă aiurea, le explic frumos că-s venit în oraș ca să scriu și despre HUGP, dar și despre Budapesta contrastelor. Sute de oameni, mai ales tineri, erau pe străzi. Dintre cei care știau engleză, toți au fost de acord să-mi răspundă amabil curiozităților.

___

Prima dată mă întâlnesc în cartier cu doi maghiari – un tip care are tricoul de la firmă pe el, probabil ieșit din tură ca paznic sau ceva, și o tipă zâmbăreață, cam de vârsta lui, 25-30 de ani. Tipul, după ochi, cam machit, fumat, ori superobosit.

“Are you also pissed about illegal immigration?”

Trpnts: Salut, îmi spuneți despre afișele astea ceva? Cele albastre.

Mihály: E o chestie politică. La modul onest, e o mare porcărie. E despre politica internă, așa că nu cred că-ți zic ție mare lucru. Dar, pentru noi, înseamnă că guvernul vrea să ne influențeze.

Și ce zice pe el?

Vorbește despre migranți. Practic, întrebarea asta apare și pe-un fel de formular, care oricum e de căcat.

Am văzut că sunt și pe cilindrii întregi, doar afișe de-astea albastre.

Păi da, au cheltuit milioane din banii de la loterie pe campania asta. E doar o mare risipă. Posterul, în sine, nu-mi zice mare lucru. Dar când se vor afla sumele cheltuite, cred că nu-mi vor conveni. Au mai fost campanii din astea înainte și au dat cifre ridicole pe afișarea lor.

Și designul pare cam simpluț, așa.

Da, și uite cât spațiu public se rezervă doar pentru lucrul ăsta. Cel de față, cum ziceam, e despre migranți, dar mai sunt și altele care întreabă despre carantinele din cauza coronavirusului, altul despre Parlamentul European…

A, da, că înțeleg că se cam ceartă.

Da, dar nu urmăresc îndeaproape lucrurile astea. Știu doar că PE vrea transparență și chestii, lucru pe care guvernul de-aici nu-l dorește. Ei vor să dea banii pe ce-i taie capul, cu prea puțină răspundere în fața cuiva.

“Does Brussels make you mad?;

The extra taping over says “gas costs almost 500 forints a liter, let’s talk about the real issues.”

Fac cunoștință cu Kinga, care vine obosită de la job. E doar în a patra zi ca recepționeră la un mare hotel din apropiere, și zice că a făcut 90 de check-in-uri în ziua precedentă, cu ocazia cursei.

„Da, cele albastre sunt politice. Ăsta e despre Bruxelles, te întreabă dacă te scot din pepeni cei de-acolo. Iar ce vezi peste emoji-ul nervos care-njură, cineva a zis că fuck this shit, în loc de propagandă hai să vorbim despre lucrurile care contează. Aici, despre benzină, care a crescut cu vreo 2€, și tot se duce-n sus. Acum, e-n jur de 450 de forinți, iar în timpul COVID-ului a fost 208. Practic, cineva din opoziție a lipit asta peste și le zice să tacă din gură cu vrăjeala.”

“Is George Soros attacking again?“

Fany și Evelin erau c-un grup mai mare de fete, dar nu s-au supărat să vorbească cu mine două minute.

Trpnts: Care-i faza cu posterele albastre?

Fany: Astea-s ale guvernului. O să fie un fel de consultare națională, la care să răspunzi online.

Ah, ca un fel de sondaj. Înțeleg. Și… văd că pe unul zice ceva de Soros. E el dușmanul poporului, sau ce?

Evelin: Mdaa, mmhmmm – și dă din cap lent, în timp ce Fany râde.

Și e pe bune, sau? Ce sentiment aveți?

Evelin: Oh, doamne. Băi, nu prea vreau să vorbesc despre politică-n general. Nu prea pot, că nu-mi pasă așa mult.

Și oamenii crezi că rămân cu ceva din afișe?

Fany: Da, dar e super copilăresc să folosești smiley-urile astea simpliste. Sunt simple, să acapareze oamenii proști.

___

“Is your child afraid of sexual propaganda?“

Doi tipi stau la masă, la un restaurant cu șaorma și nebunii. Unul e mai maro la piele, iar amicul lui înfulecă dintr-o lipie plină cu bunătăți.

Trpnts: Care-i faza cu ele?

Yusef: Practic, sunt propagandă politică din partea guvernului lui Orbán. De obicei sunt cu chestii homofobe sau cu migranți… Altele împotriva UE și căcaturi de-astea, gen „hai să ne luptăm cu ei”.

Da, am auzit că-s cam în clinch-uri zilele astea. Și pe ăsta ce zice? Ceva cu sexualitate…

Daniel: Întreabă dacă nu ți-e teamă de hărțuirea sexuală asupra copiilor tăi. Practic, e o chestie homofobă.

Yusef: Nu știu dacă urmărești știrile de pe-aici, dar de curând au băgat în parlament discurs anti-LGBT+ într-o lege împotriva pedofiliei. Practic, zic că oamenii gay sunt efectiv pedofili, și că vor să corupă copiii…

___

“Do you think minimum wage should be raised?”

Trpnts: Ce zice pe afișul albastru?

Enikő: Chestii politice. N-ai vrea să știi.

Așa dur?

Da. O să avem alegeri și-i doar propagandă. Ceva cu Bruxelles.

Și ăla vesel, de după colț, care-i tot un zâmbet?

Ah, ăla zice că dacă vrei să crească salariul minim.

Ah, totul are sens acum. Până și eu – cred că oricine – ar vrea asta. Mersi, Enikő!

___

“Are you also afraid that the Gyurcsány era comes back?”

M-am mai plimbat un pic până am ajuns aproape de Ferris Wheel. Acolo, un cuplu (poate în devenire, oricum îndrăgostiți) de maghiari blonzi, un pic peste 20. Dintre ei, Máty mi-a zis așa:

„Cred că e despre Coronavirus. Sau, stai să văd… Ah, nu e despre liderul țării, cine urmează s-o guverneze. Dacă ți-e frică că revine deceniul unui prim ministru mai vechi. E pentru un fel de consultare națională, dar habar n-am cine le răspunde.”

___

Așadar, îmi termin misiunea o oră mai târziu. Din discuțiile astea, îmi dau seama că tinerii maghiari știu despre ce e vorba, dar sunt așa de apatici încât nu mai vor să audă despre politica nenorocită a țării lor. S-au adaptat, iar creierul lor cenzurează din procesare dreptunghiurile albastre care-i intră în câmpul vizual.

Doar că, la fel ca-n multe alte țări în care ai de ales doar între corupți, neoliberali și conservatori mai mult sau mai puțin fasciști (sau o combinație dintre ele), o soluție bună pentru omul de rând din popor nu pare că se-ntrevede. Și-atunci alegi neparticiparea.

Și că, oricâte smiorcuri liberale auzi pe net cum că trăim cele mai bune vremuri posibile, ceea ce primează pentru un om e situația lui materială, că vrem să acceptăm asta sau nu.

Pare rău s-o zic, dar dacă condițiile de viață cresc doar pentru o mică bucată dintre oamenii societății, entități politice ca Orbán, AUR sau formate din alți reacționari, mai puțin sau mai mult radicale, vor acapara puterea. Și, odată ajunse acolo, pot băga homofobie, misoginism sau „primește doar cel ce muncește” cât vor, dacă se acoperă cu progres economic chiar și minor. Iar asta va fi tot mai rău – mai ales printre cei mai vulnerabili dintre noi, cum sunt oamenii străzii, femeile care vor acces la servicii sanitare ori să iasă din relații abuzive, sau comunitatea LGBT+.

În fine – să încheiem într-o notă mai optimistă, cu-o dedicație pentru cizmă și toți cei îndrăgostiți de ea.

„Ferească Pulitzer ca jurnalismul să fie nu doar ascuțit, ci și ilariant!”, imploră Vlad-Marko Tollea zeii jurnalismului. Îl găsești pe VICE, Libertatea, Inclusiv și in.TM. A mai scris și pentru Scena9 sau alte publicații.

____________________________________

Ți-a plăcut? O facem din plăcere și pasiune dar redacția are nevoie de mai mult ca să continue să îți livreze articole, reportaje și interviuri pe care nu le găsești în alte părți. Susține jurnalismul trepanat cu o cafea pe www.patreon.com/dezarticulat666