
E prima zi. Am ajuns aici, și la cererea corpor… partidului, ne-am conformat să ne îmbrăcăm așa cum o facem cu toții la birou. Am primit Aqua Carpatica înainte de fiecare exercițiu. Ba chiar ne-au dat câte un baton de Be Kind după brainstorming-ul zilnic de Community Amplifying a Cauzei Apartenenței (CAaCA).
Prin ziua a cincea, lucrurile era să ia o turnură nebunească: am dat s-o sărut pe fata în negru. Ea s-a tras. Am aflat mai apoi că aproape toți tindeau la ea, așa că am lăsat piața liberă a romantismului să decidă cine îi va fi alesul. S-a dovedit că nu eram eu.
Am suferit mult din ziua a șaptea, dar mi-am mai spălat gândurile la prânz, cât timp discutam cu colegii de la masă despre importanța de a fi alături de comunitatea LGBT în luna iunie (s-a dovedit că nici ceilalți colegi n-au însă vreun prieten din comunitate, așa că am fost Marked As Safe în ciuda îngrijorării c-oi fi doar eu în situația asta).
Ei bine, ieri, în penultima zi, am debateuit despre cea mai mare problemă a Timișoarei în momentul de față, și anume deratizarea Zonei Traian de manele și alte annoyances, în timp ce am căzut de acord să creăm ANL-uri pentru țig… romi în Utvin și satele vecine, dar și cum să-i trainuim să se spele pentru a-i putea primi la Crash Course-urile gratuite de Java pe care le pregătim pentru ei.
Să ne-ajute să-i ajutăm, cum ar fi, căci Alianța noastră oferă multe astfel de programe filantropice. Da, în timp ce îmi împachetez mașina de bărbierit mă gândesc că voi rămâne cu multe amintiri plăcute de la acest team building.
Și că poate, măcar în 2030 (când nu e unreasonable să gândim câ vom avea majoritate parlamentară), vom fi cu adevărat fericiți în România Hi-Tech.Mă rog, măcar noi, oamenii harnici și productive ai acestei țări.