John și Karen sunt foarte impresionați de închisoarea Doftana în care au stat închiși ilegaliștii comuniști. După un tur de forță în care ghidul turistic Marius “arheologul gulagurilor” Oprea le-a lătrat cât de nasol a fost comunismul pentru România capitalistă de azi, înnoptează în Câmpina la Bates Motel într-o cameră insalubră care în luna aprilie a fost hotel de carantină pentru muncitorime venită de la muncă din Italia.

Nea Dore, fixerul belgienilor care dețin afacerea cu pupat de moaște comuniste, mai ciupe și el niște bani declarând că i-a cazat la hotel de trei stele în Bușteni.

Dar ca sa mai tragă încă puțin pentru că belgienii îl plătesc cu minim pe economie pe contract de drepturi de autor și îl obligă să trăiască din bacșișuri, îi duce pe Karen și John “în munții Făgărași, e aproape”, mai exact într-o comună de pe lângă Câmpulung-Muscel, “să vadă și ei monumentul eroilor din războiul pentru întregirea patriei”.

Bineînteles că John și Karen nu înțeleg nimic, dar dacă aud de patriotism automat li se aprinde un beculeț în cap și zic că “sounds great lets pay for it”. Seara nea Dorel îi cazează la nepotul lui zoomer din satul de lângă Câmpulung, Jicu93 din Arad, care s-a vopsit galben în cap ca ăia de la Puterea Dragostei și vorbește numai despre pariuri sportive, păcănele și hărțuit femei cărora le place să zică “nu” care de fapt e “da”.

Înainte de culcare, Karen și John bonduiesc cu Jicu care se laudă în limba spargo-klingoniană-engleză cu un pahar de afinată naturală hiperzaharată în față  că și-a făcut o pensiune-fantomă din fonduri europene și că originea numelui pensiunii Jiculina93 vine de la îmbinarea dintre numele lui Jicu93 cu cel al soției lui Lina.

Karen și John se întorc în America fericiți și mulțumiți și le povestesc la cafea vecinilor lor din suburbie fix lucrurile din broșura belgienilor care nu s-au întâmplat în vacanța lor în România.