Acum cu pandemia (pandelia, tanti Mia, coana Lia), au răsărit prin proces holistic, greu de înțeles pentru oricine fără 20.000 de ore de citit tratate economice și financiare de pe bloguri de tip, multe tranzacții pe piața imobiliară. Cum ar veni, cryptomoneda MP (metru pătrat) a avut un număr mare de exchanges deși nu a fost minat volum mai mare, într-o cantitate ce să influențeze raportul dinamic al structurii industriei. Dintre aceste tranzacții, un jurnalist al redacției a identificat cele ce vizau o categorie aparte, foarte importantă, a contextului socio-economic contemporan, acea categorie a burlacilor români muncitori remote, identificată de experți certificați de USR ca fiind „rulmenții motorului economic al țării”. Pasul următor a fost o psihoanaliză pe metode metodice a proprietății lor psiho-personale identificată prin denumirea de starea de spirit. Rezultatele exegezei acestor interviuri au șocat o sută de psihologi români.

Pop Ionescu, 25 de ani

”Acum un an, nu îmi imaginam că voi putea ajunge să locuiesc de unul singur. Desigur, avantajele sunt multe. Îmi amintesc cu o teroare implicită toate momentele în care ajungeam beat acasă și mă ascundeam de mama. Acum, mă pot pune în pat fără nicio grijă, după o noapte de analizat cinematografia sovietică cu băieții.
Îmi lipsește confortul de acasă. Îmi lipsesc hainele curate, îmi lipsește mâncarea servită de mama, nu e la fel precum cea servită de livratorii de la Glovo. Îmi lipsește și un spațiu, oricât de mic, lipsit de praf. Cine ar fi crezut că trebui să spăl singur vasele, sau hainele, sau camerele din apartament. Este brutal faptul că în secolul 21, în România mileniului 3, nu avem automatizări pentru aceste taskuri, precum în țările civilizate. Într-adevăr, nu ne mai facem bine.”

Ion Popescu, 27 de ani

”Până acum un an, eram într-o relație de lungă durată cu fosta. Împreună, am cucerit toate obstacolele către traiul bun într-o chirie. Eu eram la meeting, ea spăla vase, eu făceam duș, ea curăța după mine. După al 10-lea pay-raise de la headquarters, ajungând la un venit net de REDACTAT (conform proiectului de lege implementat de USR în anul 2023 ce asigură intimitatea valutară a bravilor muncitori din multinaționale și sigur a fost făcută cu scopul de a elimina ineficiența muncii cauzată de ciuda pe leafa altuia, ci nu din motive de a opri discursuri sănătoase despre valoarea muncii fiecăruia), mi-a dat fosta un ultimatum. Ori mai fac și eu ceva prin casă, ori pleacă. M-am întrebat care-i faza, până la urmă aduceam mulți bani acasă, și eu știam că ăsta e secretul vieții bune, stabilitatea financiară cuvenită unuia ce renunță la conceptele de respect sau stabilitate emoțională. În orice caz, acest event a fost foarte redpilling pentru mine, și am devenit Bărbat ce Merge pe Calea Sa.”

Pintilie Prâslaru, 23 de ani

”Mereu am fost un rebel, chiar fără cauză, mereu am trăit în colțurile umbrelor ce societatea nu le va lumina niciodată, de frica mizeriei ce au creat-o prin contractul social. Sunt bazat, sunt o forță a naturii, sunt un om, un individ, și lucrez remote pentru un call center gigantic din București. Peștera mea, căci așa arată apartamentul moștenit în care locuiesc și nu am deschis geamurile niciodată, este ca peștera lui Plato, și eu, ca un Joker adevărat, păi eu sunt meta și nu mă las ispitit de lumea adevărului, trăiesc să mă distrez cu umbre. Când mă uitam la Taxi Driver, și a zis Travis Scott sau cum îl chema, că ne trebuie o furtună să curețe orașul de gunoaie, am simțit asta, și am făcut un duș și zece flotări. De atunci, am citit tot manifestul unchiului Ted, și sunt pregătit să renunț la dieta bazată pe Christmas Buckets pentru a locui exclusiv în Pădurea Hoia Baciu într-o cocioabă departe de ochii lumii.”

Alex Burghez, 30 de ani

”Horrorshow, droogie, astăzi sunt pregătit să vă dezvălui secretul fericirii și vieții. Practic, să trăiești să nu muncești, că așa cade bine unui intelectualnic desăvârșit asemenea mie (în acel moment, domnul Burghez a ținut să își evidențieze hanoracul cu Rick and Morty printr-o întindere coregrafiată a brațelor). Cum ar veni, ziua mă întâlnesc cu băiețașii la un Korova Plus, ne pregătim pentru ultraviolență în dezbaterile agresive despre subiecte contemporane, abordate unic de binevoințele noastre. Avem multe ocazii să ne etalăm cunoștințele despre subiecte obscure în timpul excursiilor cu mașina prin sate depopulate din Carpați pe timp de noapte. M-ați întrebat cum de am ajuns așa, e foarte simplu, eram un om ca toată lumea când am primit ocazia de a avansa în carieră în cadrul corporației, iar prin acest surplus de venit am ajuns om la casa sa. Mama mă sună zilnic la telefon, și mă întreabă când mai vin în vizită, că dacă tot m-am mutat la 3 străzi distanță. Adevărul este că îmi e rușine față de cum am ajuns, și nu știu dacă am energie să mă schimb, parcă o voi dezamăgi când mă va vedea. Acesta este un strigăt de ajutor, îmi e dor să mă simt bine, dar nu știu pe ce cale să o iau să îmi revin, lumea îmi mai dă sfaturi dar nu îi înțeleg, sunt confuz des. Vă rog, îmi e dor de motanul meu, dar parcă și el mă judecă. Nu înțeleg ce se întâmplă.”

Întrebat de acestă risipă a fericirii publice, un parlamentar USR a răspuns că va începe protocolul sanționării disciplinare a acestor indivizi în cadrul firmelor lor, iar că până la urmă, munca te face fericit, și nu înțelege de ce le e greu să înțeleagă asta. Toate acestea, în timp ce își număra banii făcuți din acțiunile ce le deține în 20 de firme.
Răspunsul întrebării din titlu este minim 10 zile, dar maxim 40 de zile.