HomeFilme FalseFurelinia (Actul II - Lacrimile Vieții)

Furelinia (Actul II – Lacrimile Vieții)

Citește și: Actul I – Sesiunea de Proiecte Primăvară 2020

Echipa spectacolului se află în sala de repetiții de la parter, sala VIENA. Din exterior, HUB-ul arată ca o vilă interbelică micuță și cochetă, recondiționată conform arhitecturii originale și care să respecte planul urbanistic al zonei, dar din interior pare mult mai mare. Toată echipa proiectului își face încălzirea. Tiberiu și Tibi intră. Tibi se duce lângă Ligia care e într-un colț în fața unei boxe JBL. 

-Neața, spune Tiberiu.

Echipa spune neața cu entuziasm. Tiberiu continuă:

-Hai că mai avem și vești bune, nu doar nenorociri. Vreau să vă prezint noua membră a proiectului, Suzana Bănică. Tocmai s-a întors dintr-o rezidență din Berlin și sunt sigur că o veți face să se simtă ca acasă. Chiar eu am asistat la audiția ei, deci vă asigur, că e ce trebuie.

Toată lumea zâmbește și dă aprobator din cap. Câteva persoane, chiar vin să o ia în brațe. Olga, o studentă Erasmus venită din Bulgaria se uită la scena asta nervoasă. 

-Ai vrea să zici ceva grupului, Suzi? o întreabă Tiberiu.

-Oh…păi uhm, nu știu ce să zic haha uwu. Bună? 

Suzi începe să râdă.Și restul lumii continuă să râdă cu Suzi. Tiberiu îi pune mâna pe umăr și spune:

-Bine ai venit. Noi o să începem repetițiile. Tu te poți alătura când ești pregătită.

Toată lumea se duce spre mijlocul sălii.

-Haideți, să continuăm de unde am rămas săptămâna trecută cu Furelinia. Am vorbit cu Olga și îi va lua locul protagonistei, acum că Patricia a plecat. Sara, tu iei locul Olgăi, da?

Sara închide ochii pentru un moment și pare încântată. Olga se uită cu suspiciune la Tiberiu. 

Persoanele care dansează au tot felul de accesorii tip cosplay furry: urechi și cozi de pisică, de raton, de vulpe. Pe fundal se aude manelutsa Oțelul Galați. Fiecare persoană ține în mână un cilindru din neon. Tiberiu dă indicații scenice:

-Deci pentru moment imaginați-vă că neonul e trotelina. Mergeți pe trotelină prin oraș, da? Trotelina nu e doar un simplu mjloc de transport, trotelina e un manifest, un manifest pentru un oraș mai verde, pentru un oraș mai civilizat, pentru un oraș mai curat. Mă rog, aici o să fie și voice over-ul citit de Silvia din manifestul meu. Ați primit toată lumea manifestul, da? Vă rog să-l știți ca pe ziua voastră de naștere. Este ESENȚIAL pentru spectacol. Hai, începem! Ligia, dă mai tare manelutsa. 

Performerx încep să se miște cu neoanele în mâini. Întâi merg fiecare în spatele altcuiva, apoi fac piruete, formează tot felul de forme. Tiberiu strigă:

-Hai hai, mai repede. Nu uitați că la final formăm #Rezist din troteline.

Olga e distrasă. Pare că mintea îi e în altă parte. Se tot lovește de celelalte persoane. 

Tiberiu bate din palme:

-Hai Olga, încearcă să vizualizezi unde e trotelina colegelor tale.

-Încerc, strigă Olga iritată.

Olga încearcă, dar se lovește de Sara și îi sparge neonul.

-Să mă fwt în ele de troteline și în el de spectacol.

– E ok, Olga, hai să luăm o pauză, spune Tiberiu împăciuitor. 

Dar Olga nu poate fi împăcată. Se întoarce spre Tiberiu și strigă la el:

-Nici măcar nu te pricepi să minți, tucan centrist ce ești.

Tibi face ochii mari și strigă la Olga:

-Domnișoară, așa vorbiți cu domnul regizor?!

-E ok, Tibi. Las-o să se chilluiască. Patricia a plecat, Olga. Nu știm de ce. Cică a avut probleme de familie, dar știm că nu e adevărat. Probabil face și ea memutse trepanate acum. Știi Olga, memutsele alea care ne decredibilizează? Care râd de eforturile societății civile? Care râd de protestele luminii, proteste care știm cât de importante au fost pentru igienizarea clasei politice? 

-Nu ar fi dispărut chiar așa, ar fi spus cuiva. 

-Aseară extremiștii au aruncat troteline în Dâmbovița. Crezi că Patricia n-a fost printre ei? Un act atât de violent, un act care sfidează munca noastră atât de importantă pentru societate.

-Știi ceva, Tiberiu? Mpish pe trotelinele tale. Și dacă le-a aruncat în Dâmbovița, ce? 

-O admir pentru credințele sale și voi lupta până la ultima picătură de sânge ca să aibă dreptul să nu fie de acord cu mine, dar nu pot susține această distrugere odioasă fără sens a proprietății private. Am încercat să-i oferim alternative.

-Ești un ipocrit și un manipulator. Patricia știa asta despre tine, știa ce ascunzi. 

-Hai să nu începem cu acuze inventate, Olga.

-Zici că ești de centru-stânga, dar toată lumea știe că ești de dreapta. 

Suzi privește hipnotizată toată cearta. 

-Cipi, hai du-o pe Olga la ea în cameră. Toată lumea e îngrijorată pentru Patricia, dar nici nu o dăm în istericale de astea, mai ales acum când suntem atât de aproape de premieră.

-Nu, Cipi, cheamă-i Olgăi un taxi mai bine. S-a săturat în pzdm și își va lua lucrurile și va pleca din casa asta de turbați. 

Olga iese furioasă din cameră trântind ușa. 

Tiberiu își schimbă privirea instant. Acum nu mai pare plin de spume ci doar rănit. 

-Îmi pare rău. Spiritele se mai încing. Așa e în showbiz. 

-Hai, cine mai are o problemă? Să zică acum! strigă Tibi.

-Gata, Tibi, lasă, ce a fost a fost. Hai să ne întoarcem la repetiții. Poi și cine o să ia acum rolul principal? Sonia, Carolina?

Sonia și Carolina, se uită una la alta și Sonia spune:

-Nu crek pot.

-Tu Carolina? Tu poți?

-Parcă m-ai degrabă n-aș…

-Ata ete, vedem noi cum facem. 

Din spatele sălii se aude o voce care zice încet:

-Vreau eu. 

E vocea lui Suzi.

Olga iese din sala de repetiții și ajunge în holul HUB-ului. Se uită pe geam la taxiul care tocmai i-a venit, dar nu poate ieși pe ușă. Ceva o ține acolo. Pe aplicație primește mesaj cu ”am ajuns.” Închide telefonul și se întoarce în măruntaiele casei. Holul rămâne gol. Se aude doar o știre de la radio:

Nu mai avem vești despre remorca cu troteline furată de grupul radical Dezarticulat.

În sala Viena, Suzi se alătură performance-ului. 

-Asta e o scenă importantă, le spune Tiberiu.

Fiecare persoană are în mână o mapă cu câteva coli de hârtie.

-Mapele reprezintă implicarea civică, reprezintă speranța care vine prin vot. O mapă poate conține sute de semnături de la citadinii voștri. O mapă e o cheie pentru un viitor mai civilizat. Haideți, toată lumea la locurile voastre. Începem! Ligia, muzica. 

Ligia apasă play pe boxa JBL și începe piesa Mariana Șercău (și formația Condor din Craiova) – Regina Tristeții download from YouTube.mp3.

Toate persoanele fac piruete cu mapele în jurul lui Suzi care este în mijlocul lor. Ridică mapele în sus și le coboară întâi spre Suzi, iar apoi spre exterior. Suzi face voguing ținând două mape deasupra capului și mișcându-le în stânga și în dreapta. De-odată Suzi pune mapele jos, se așază pe ele și mimează că merge pe bicicletă. Tot așa de subit, se ridică în picioare și se face că semnează în aer. Chiar în momentul în care pune punct se prăvălește pe podea. Respiră greu și pare că o să vomite.

-Lasă, că trece. Nu ești prima care s-a dezechilibrat. O încurajează Tiberiu.

-De-obicei nu mă ia cu amețeală.

-E ok, nu trebuia să te bag în dansul ăsta încă. Sara, du-o la ea în cameră. Se mai întâmplă să te dezechilibrezi, nu e tragedie.

-Dar nu m-am dezechilibrat. 

-Poi erai pe podea. Coregrafia nu se termină așa. 

Suzi pare un pic deranjată de atitudinea protectoare și paternalistă a lui Tiberiu. 

-Stai chill, Suzi, ai fost blanao. O să-i zic lui Cipi să-ți aducă cina mai devreme în cameră. Hai du-te să te odihnești.

Suzi pleacă împreună cu Sara. Cum ies din sala Viena, Sara îi spune entuziasmată:

-Doamneeee baby, ai fost superbă!

Tibilan e în cabinetul său și se uită peste ultimele notițe din carnețel. Mai devreme a avut o sesiune cu un antreprenor social care tocmai lansase un program pentru persoanele defavorizate numit Muncește și Ajută. Programul constă în implicarea persoanelor defavorizate în viața cetății. Antreprenorul considera că primirea asistenței sociale e umilitoare și mai degrabă munca înnobilează, așa că persoanele fără un venit puteau lucra la diferite proiecte civice care făceau din oraș un loc mai frumos și civilizat, ca de exemplu: plantat de troscoți japonezi pe DN1, igienizarea zonelor rezidențiale prin selectarea colectivă a deșeurilor, voluntariat la WAHA. Plata nu era în numerar, căci nu voia ca persoanele acestea care nu au educație economică să-i dea pe prostii. Pe lângă satisfacția de a contribui substanțial la viața cetății alături de alte persoane voluntare din diverse domenii: IT, publicitate, antreprenoriat, etc, mai primeau și o răsplată în natură, o masă caldă asigurată de firma de catering Urban Dining Experience by Urbanology, care consta într-o ciorbă tradițională rădăuțeană reimaginată în stil mediteranean cu ardei iuți Naga Viper. Un deliciu, spunea antreprenorul social, oamenii ăștia ar trebui să se bucure că au privilegiul de a mânca așa ceva. Problema antreprenorului era că începea să se simtă vinovat că de câteva săptămâni fusese forțat de niște circumstanțe complet independente de el să renunțe la acel prânz. Parcă nu prea era în regulă să muncească pe gratis, dar se liniștea spunând că e pentru o cauză bună: Decât să stea toată ziua să se uite la televizor la A3, mai bine să planteze niște troscoți alături de vloggeri, nu dr Tibilan? Adică, nu e vina mea că am găsit oferta asta bombă în Thailanda. Ce trebuia să fac, să o refuz? Tibilan nu avea mereu un răspuns pentru toată lumea. Acest caz era unul special, dar i-a povestit cum un alt pacient, nu a dat nume, a găsit multe răspunsuri într-o ședință cu ayahuasca în Munții Făgăraș Poate ar putea să încerce și el? Tibilan închide carnețelul și îl pune în sertar. Ceva totuși îi ia privirea în cabinet. În colțul cabinetului vede un carnet care nu părea să fie al lui. Îl ia și începe să-l răsfoiască. E jurnalul Patriciei. Probabil i-a căzut când și-a aruncat geanta. Tibilan se uită aleatoriu pe pagini. Pe o pagină e desenată doar secera și ciocanul, pe alta un rinocer, mai dă câteva pagini și ajunge la un text criptic Trotelinele sunt simbolul neoliberalismului. Spectacolul e doar propagandă de dreapta. Tiberiu nu e cine pare. Tibilan citise destul. Închide agenda și deschide telefonul să vadă ce mai zic acțiunile ălea jale de pe Forex. 

Suzi doarme în camera ei adâncită într-un vis. Respiră greu. Visul ei pare că e din altă lume, o lume foarte departe de ea. Vede un ceaun. Un ceaun în care fierbe carne de viezure braconat în Munții Retezat. Aude o voce fără trup care șoptește speranța stângii, o altă voce zice crek. Acum e într-un birou dintr-o clădire din Pipera. La ea vine o persoană cu un clipboard. Se uită să vadă cine e, dar persoana nu are față. Îi întinde clipboard-ul în față și îi spune telepatic să semneze inițiativa cetățenească pentru o clasă politică mai curată. Imaginea se schimbă din nou. Acum e pe vârful Caraiman lângă Crucea Eroilor. Lângă ea sunt o mulțime de bărbați hetero-cis cu măști pe față și cu torțe în mâna. Strigă în cor Basarabia e România și cântă imnul României. Unul dintre ultrașii naționaliști vine la ea și îi dă un sticker cu secera și ciocanul tăiate de o linie roșie pe care scrie Mai bine mort decât comunist. PENTRU PATRIE ȘI PENTRU DUMNEZEU strigă el la Suzi. Respiră și acum e pe treptele din fața unui bar. Din înăuntru se aude manelutsa Oțelul Galați. Un pahar se sparge lângă ea. Era paharul meu special, aude pe cineva zicând dar nu vede cine. Respiră, respiră. Acum e într-un șir de comentarii pe Facebook. Sunt zeci, ba nu, sunt sute, sunt mii, sunt zeci de mii, sunt milioane de comentarii. Fiecare zice alt lucru, nu înțelege nimic. Respiră încă o dată și acum e într-o pădure. Afară e noapte. Singura lumină e cea de la lună, care e și plină și sângerie. Suzi aleargă. Copacii au o formă ciudată. Știa de undeva pădurea asta. În spatele ei aude pași. Grăbește pasul. Se lovește de crengi și vreascuri, dar continuă să alerge. Ajunge într-un luminish. De-odată se face lumină de parcă ar fi mijlocul zilei. În fața ei apar 6 fureline. Ele îi zic în cor:

-Nu uita pe ce parte îți e inima, Suzi.

Suzi se trezește gâfâind și transpirată. A fost doar un vis sau o premonițe? 

4 COMMENTS

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

0FansLike
0FollowersFollow
0SubscribersSubscribe

Populare