HomeFilme FalseFurelinia (Actul III – Dezvăluirea)

Furelinia (Actul III – Dezvăluirea)

Citește și:

Furelinia (Actul I – Sesiunea de Proiecte Primăvară 2020)

Furelinia (Actul II – Lacrimile Vieții)

Sara o ghidează pe Suzi ținând-o pe mână pe coridoarele din HUB. Coboară pe scări, trecând pe lângă diferite săli de ședință cu nume după capitale globale: Sala Bangkok, Praga, Tokyo, Washington. Ajung la un etaj unde e liniște. Acum sunt în fața unei uși pe care scrie:

Regizor Dr. UNATC Tiberiu

Coord. Proiecte AFCN Tibi

Ușa e descuiată. Suzi și Sara intră și o închid încet în urma lor. 

În cameră sunt multe corpuri cu sertare și teancuri de bibliorafturi. Pe un teanc de aproape un metru înălțime e un post-it pe care scrie Proiecte AFCN 2016-2019. Suzi stă de șase cât timp Sara încearcă să deschidă sertarele. Multe sunt închise, dar scoate o agrafă din păr și forțează încuietorile. Într-un sertar sunt dosare cu CV-urile persoanelor implicate în proiect. Sara le ia la rând și spune îngrijorată:

-Patricia nu e aici.

-Încearcă să o cauți și pe Olga.

Sara se uită încă o dată mai atent și spune:

-Toată lumea e aici în afară de ele. 

Suzi vede un morman de pliante legate cu sfoară undeva dosite într-un colț.

-Ce-or fi astea?

-Ia să vedem.

Suzi și Sara se duc lângă morman și se uită la primul pliant. Un bărbat în camașă albă zâmbește în poză ținând palmele în formă de romb. Sub el scrie ”ORAȘUL NOU ȘI CIVILIZAT”. 

-Ce fac ăștia? Campanie electorală pe AFCN? strigă Sara revoltată. 

-Hai să ne mai uităm, cine știe ce mai găsim pe aici. 

Suzi forțează sertarul de sub biroul vintage din lemn de cireș și se revarsă din el o mulțime de obiecte: pixuri, cărți de vizite, agende, mărunțiș. 

-Aolo, mare pocinog am făcut. 

-Lasă Suzi, hai să căutăm prin prostiile astea, poate găsim ceva. 

Suzi și Sara încep să cotrobăie. Sara se uită peste niște cărți de vizită de la diferite restaurante din oraș. Nici nu știa că există un local dedicat în întregime slăninii artizanale.

-Sara, am găsit ceva!

-Ce e Suzi?

-Astea…

În mâna Suzi ține niște stickere cu secera și ciocanul tăiate cu o bandă roșie pe care scrie Mai bine mort decât comunist.

-Sunt ca în visul meu, Sara. Le-am visat.

Suzi și Sara intră în sala Viena când repetițiile deja începuseră. Sunt cu mintea în altă parte. Performerx au început deja încălzirea. Se grăbesc și ele să găsească un loc. 

-Bună dimineața, fetelor. Nu vă grăbiți, mai avem o grămaaadă de timp până la premieră, zice Tiberiu ironic. 

-S-scuze uwu, spune Suzi ținând capul în pământ. 

-Hai lasă, bine că ați ajuns. Azi o să facem ceva special. În afară de repetițiile pentru Furelinia, o să începem lucrul la un nou spectacol, un spectacol la care am visat de mult timp: Aripi. Aripi înseamnă rezistență, libertate, lipsa unei ideologii, normalitate, moralitate, prințipii. Aripi înseamnă sacrificiul unei generații, ca altă generație să poată să zboare, să creeze, să gândească critic, să construiască o adevărată societate civilă, să dezbată idei libere cu integritate în agora. 

Lumea se uită în jur impresionată de ideile lui Tiberiu.

-Pentru spectacolul ăsta, vom improviza, dar sub îndrumarea mea, în afară de Suzi, care va improviza cum crede de cuviință, da Suzi? 

-Facem, facem, spune Suzi un pic distrasă.

În jurul lui Suzi dansează în cercuri cinci persoane care mimează diferite acțiuni civice la comanda lui Tiberiu: se prefac că semnează o petiție, că strâng semnături pentru referendum, că votează pentru un partid non-ideologic care să curețe actuala clasă politică, că dojenesc o persoană fără adăpost pentru că nu merge la muncă, că merg la un workshop de antreprenoriat care îi va învăța să schimbe țara în bine prin afaceri. Suzi e atrasă de o energie care vine din podea. Se întinde de-a lungul ei, ascultă cu urechea, bate cu palmele. Tiberiu se uită uimit la ea. La un moment dat se ridică, întinde mâna stânga în formă de semilună și face o mișcare de parcă ar secera ceva. În același timp, palma mâinii drepte o strânge parcă în jurul unui ciocan invizibil și bate puternic cu ea în podea. Se oprește și ridică privirea. Pe față îi curg șiroaie de transpirație iar părul îi e complet răvășit. Tiberiu nu are cuvinte.

-Nu nu nu nu nu, ce faci acolo? Nu asta trebuia să faci.

Tibi tremură în colț și dă să zică ceva, dar Tiberiu iese din sală trântind ușa. 

La țigară toată lumea șușotește despre faza de mai devreme. Suzi și Sara stau un pic mai departe de grup și își rulează și ele niște țigări. Suzi e încă șocată și se uită în gol.

-Ai văzut fată ce mișcări ne-a pus să facem? Nu l-am mai văzut să le încerce până acum. Mă întreb cum o să arate și cu scenografie și cu tot.

-Pot să te întreb ceva?

-Da baby, zi.

-În timpul dansului, ai simțit ceva ciudat?

-Ce să simt?

-Pe cineva…parcă era cineva sub podea și trebuia să distrug persoana aia. 

Sara se întristează.

-Ce e baby, te-am supărat? Nu am vrut uwu.

-Nu, nu, doar că de astea zicea și Patricia înainte să dispară. Nu aș vrea să dispari și tu 🙁 

Cât timp performerx sunt la țigară, Tiberiu, Tibi și Cipi sunt în bucătărie și discută intens.

-De unde a învățat mișcările alea? Cine a învățat-o? zice Tiberiu nervos.

-Credeam că e apolitică. Nu așa a scris în CV? Citez ”vreau să fac artă fără politică”. îi răspunde Tibi. 

-Da da, îi știu CV-ul, dar totuși de unde? insistă Tiberiu.

-Pot să propun ceva? spune Cipi rușinat.

-Hai zi și tu, dar după să-mi faci o cafeluță că fac spume aici, îl repede Tiberiu.

-Credeți că are vreo legătură cu Dezarticulat? Cum a avut și Patricia?

-Ar fi neplăcut pentru spectacol. Nu putem perverti cu ideologie arta noastră. O să vorbesc eu cu ea, să o descos un pic. 

Ploaia bate în geamul camerei lui Suzi. E cufundată în visare. Se întoarce de pe o parte pe alta. Suzi e undeva în centrul orașului. Merge pe niște străduțe înconjurate de case interbelice superbe, dar care se află în stare de degradare. De la un balcon iese o persoană căreia nu i se vede fața. De pe străduțele adiacente încep să vină sute de oameni. Se așază în fața balconului și se uită la persoana misterioasă. De-odată se aude Ciprian Porumbescu – Balada. Persoana de la balcon a scos două boxe gigantice care sunt date la maxim. Toată lumea de pe stradă strigă ”Oraș civilizat! Oraș curat! Oraș educat!” Îi sună telefonul. Ring tone-ul e piesa Fabrica de bani de la Narcisa. Mulțimea de oameni se oprește din scandat și toată lumea își îndreaptă privirea spre ea. Mulțimea țipă în cor: ”NECIVILIZATĂ! INCULTURĂ! ROMÂNIA PROFUNDĂ! CIUMA ROȘIE! HUO!” Suzi răspunde și o voce îi șoptește: mănâncă-i pe bogați. Acum se află undeva pe un câmp. Câmpul e plin de trandafiri negri. Merge printre ei, dar spinii nu o înțeapă, simte doar o mângâiere când îi atinge. În fața ei apare o pisică neagră. Îi zice să o urmărească. Din depărtare se aude o piesă cunsocută: Bella ciao, bella ciao, bella ciao ciao ciao. Merge spre muzică împreună cu pisica. Ajung la un morman imens de troteline, de câțiva metri. Toate ard. În jurul lor mai multe persoane cântă și dansează. Cineva o trage de umăr. Nu mai e pe câmpul de trandafiri negri lângă trotelinele în flăcări. Pisica neagră a dispărut și ea. Acum e într-o mânăstire. În jurul ei sunt persoane cu cagule negre pe față și cu torțe în mână. Pe pereții mănăstirii în loc de icoane sunt scrise tot feluri de slogane: anti anti fa, jos comunismul, ciuma roșie, ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane dar și civilizație, curățenie, igienizare, kitsch. În fața ei în straie de preot este Tiberiu. El începe să predice:

-De 30 de ani ne luptăm cu ciuma roșie, ne luptăm cu comunismul. Vrem o țară ca afară fără corupție. Ne-am săturat de ideologii, vrem meritocrație. 

Lumea din jurul ei strigă în cor: Refuz, rezist, sunt anticomunist!

-Suzi, ești prezentă cu noi? Renunți la ideologie ca să luptăm împotriva extremismului de stânga?

Persoanele din mănăstire se apropie de ea și o înconjoară. Suzi începe să strige:

-Știu cine sunt. ȘTIU CINE SUNT!

Suzi se trezește cu Sara lângă ea care încearcă să o liniștească.

2 COMMENTS

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

0FansLike
0FollowersFollow
0SubscribersSubscribe

Populare