Acest articol a apărut într-o variantă extinsă pe hârtie în Almanah Trepanatsii 2. Dacă vrei mai multă almanaheală, te invităm să citești și Almanah Trepanatsii 1, disponibil digital GRATIS, sau Almanah Trepanatsii 3 la un preț special. Dacă îți place seria noastră abonează-te la patreonul nostru și ajută-ne să acoperim din costurile de print.
Dacă ai cumpărat acest almanah și nu știi până acum cine e tancul financiar… trebuie să-ți explic, ce să mai fac. Pornit ca un fel de personaj compozit de pagina de meme și (mai nou) editura Dezarticulat, tancul financiar e un mogul care, în principiu, detestă orice înseamnă clasă muncitoare sau middle-class și te învață cum să te îmbogățești rapid prin metode mai mult sau mai puțin ortodoxe. Ca stil, e un guru financiar pe heroină cu red bull. Ca aspect, e chiar Ilan Laufer. Deși e o parodie la cărți de dezvoltare financiară, se mai găsesc unii oameni cu scaun la cap și salariu mediu pe economie scriind newslettere pentru emag ca mine care se apucă să pună în practică lecțiile tancului. Serios, când am citit prima oară lecția cu dropshipping de chilipiruri românești am zis că dau lovitura. Trebuia cu siguranță să citesc și a doua oară că poate nu ajungeam unde am ajuns.
Pe scurt, ideea centrală din lecția de dropshipping nesimțit a tancului sună cam așa: cauți pe ebay trenduri pentru produse românești second-hand sau rarități, te duci pe platformele românești de ciurucuri gen olx sau okazii, iei de acolo poze cu produsele care se caută, apoi le listezi pe ebay cu un adaos comercial. Ce se vinde pe ebay, cumperi de pe olx și okazii și trimiți prin poștă clienților din lumea întreagă și păstrezi profitul, ce nu se vinde nu e pierdere. Simplu și eficient, nu? Așa am crezut și eu, așa că am plătit o taxă de câteva zeci de dolari la ebay ca să am acces la acel tool cu produse mai mult sau mai puțin românești care se vând în draci pe ebay. După câteva zile de research și după orele de bătut în taste mailuri cu oferte la cratițe, tigăi și ciorapi norvegieni, am depistat cam ce merge luat ieftin de pe talciocurile virtuale și dat mai scump pe ebay: ceasuri vechi sovietice și românești comuniste, jucării și jocuri de societate din comunism, cd-uri și tricouri cu Inna, lanterne vechi, calculatoare ICE Felix sau clone de commodore.
În principiu produse pentru colecționari și în general ceasuri pentru că aici piața românească de vechituri e generoasă și relativ ieftină, ai de unde adăuga procent să mai faci și tu un ban extra în acest capitalism târziu. Numai că socoteala de pe olx nu se potrivește cu aia de pe ebay, vă spun imediat de ce.
Am listat puternic cam 40 de produse din gama enumerată mai sus, în special ceasuri, și am așteptat să pice ceva. După o săptămână de licitații, prima captură. Un set de cadran, capac și limbi de ceas mai vechi Atlantic Worldmaster 21 Rubins din anii ‘60 cum probabil ai văzut la bunică-tu sau la boomeri în mijloacele de transport. Mie mi se pare un ceas absolut banal ca toate celelalte, dar pentru colecționari, dacă îl recondiționează, poate să reprezinte o investiție bună pe viitor. Setul nu era neapărat scump, 280 de lei fără transport, dar eu îl luam cu 150 de lei. Deci profit 130 lei doar să împachetez la poștă setul și să-l trimit în localitatea Pula din Croația la cumpărător. Pozele le găsisem pe olx la un cont de pensionar brăilean fost polițist, omul pusese niște poze impecabile cu un cadran nou-nouț, capac spate cu sigla original Atlantic strălucind, limbi noi, totul stas.
Mă convinsese în naivitatea mea de începător într-ale ceasurilor, mai ales că le avea „de la vamă confiscate în anii ’70 și ținute la păstrare”, că acolo ar fi lucrat. Comand prin poștă și mai schimb între timp niște mesaje cu croatul de pe ebay, care bineînțeles că era doxă pe subiectul Atlantic Worldmaster Series. Omul știa că circulau pe piață niște seturi de replici ieftine chinezești și mă atenționa că va anula comanda și își va cere banii înapoi dacă-i trimit prostii. Între timp, celelalte listări tac mâlc, nu mușcă nimeni nimic, nici măcar la watchlist nu adaugă lumea gunoaiele cu memorabilia românească comunistă. Nu era semn bun, ci indiciu că aplicația ebay care-ți arată trenduri nu e tocmai de încredere sau ai nevoie de ore întregi să stai să freci nișe din care oricum vinzi unul sau două produse pentru că nu e cerere așa mare de casetofoane ICE Felix făcute în anii ’80. A ajuns coletul de la Rusty din True Detective de Brăila într-o zi în care se anunța cod roșu de vijelie în București. Ca un Tibi care se respectă, locuiesc împreună cu soția mea și gemenii toddleri (apropo, m-am apucat să pun lecțiile tancului în aplicare și în speranța că voi face bani pentru pușculița lor) într-un ansamblu rezidențial din comuna Berceni și trebuie să fac cam 2 kilometri cu bicicleta printr-o pădure ca să ajung la cea mai apropiată poștă.
Nu știu cum am supraviețuit urgiei, dar singurul lucru care n-a ajuns îmbibat în apă acasă a fost prețiosul colet cu setul Atlantic al vieții pe care l-am ținut strâns la piept ca pe copilul meu și mi-am imaginat cum o să mă îmbogățesc doar intermediind gunoaie de pe olx pe ebay în timp ce înotam în noroi pe drumeagul de pădure.
Ajung acasă, îmi fac un ceai de mușețel și, în timp ce îmi încălzesc mâinile cu cana fierbinte, asist stupefiat la muiala epică pe care mi-am luat-o de la un boomer din Brăila. Setul pe care mi-l trimisese era complet. ce-i drept, și de Atlantic Worldmaster Series, doar că nu era nici pe departe nou, ba dimpotrivă, parcă trecuseră 80 de ani și un Panzer peste el. Limbile erau extrem de subțiri și ruginite, iar capacul, așa cum mă temeam, era imprimat fix cu logo-ul cu care erau ștanțate replicile chinezești de dată mult mai recentă decât anii ’70.
Practic, omul mi-a trimis complet altceva decât în poze. Chiar am verificat să văd dacă a copiat pozele pe care le încărcase pe olx de pe net, dar reverse image nu a dat niciun rezultat și păreau făcute cu o râșniță de telefon. Acum gândind retrospectiv, chiar cred că avea setul ăla, dar îl pune ca momeală pentru fraieri ca mine și trimite ce ciurucuri a mai găsit pe la talciocurile de la granița cu Moldova. Cum e vorba de olx, unde țeapa pe coletele cu ramburs e la ordinea zilei, nu prea aveam ce să fac decât să îi umplu mesageria cu înjurături. Am stat vreo două zile pe gânduri dacă să-i trimit sau nu croatului ce primisem d la țeparul de pe olx. Unu la mână, s-ar fi prins rapid că e un scam ordinar (măcar de mi-ar fi trimis brăileanul niște replici noi s-o mai dreg), și doi, riscam să-mi închidă contul dacă făceam manevre din astea, mai ales că românii sunt recunoscuți fix pentru înșelătorii cu licitații pe ebay.
Nu-mi permiteam să risc dacă doream să am o afacere de tanc pe termen lung. Așa că am anulat tranzacția și mi-am cerut scuze croatului, din cauza faptului că am covid trebuie să anulez orice afaceri pe ebay pe o perioadă nedeterminată. Nu a fost tocmai mulțumit, își dorea mult setul, dar ce să facem dacă e pandemie, a acceptat și am scăpat cu contul neavariat de o recenzie proastă. Cum se apropiau campaniile de black friday la muncă și trebuia să scriu romane în foileton ca reclame la reduceri, am lăsat-o mai moale cu tunul de pe ebay. Nici clienții nu prea mă băgau în seamă, la finalul primei luni de biznis doar o australiancă s-a arătat interesată de o jucărie ca un fel de ozn făcut prin anii ’70 la fabrica de păpuși și jucării Arădeanca.
Dar până la urmă n-a mai cumpărat nimic de la mine, s-a dus la fentă după niște buletine vechi de ozenistică americane de prin anii ’80 despre incidentul de la Roswell și m-a lăsat cu ochii în ceață. Cu toate astea, la începutul lunii octombrie, când deja aproape că uitasem și că am cont de ebay, primesc de la ei un mail. Mai exact o factură de mentenanță de 200 de dolari pentru cele peste o sută de listări pe care le făcusem pe platforma lor. Dar stai domne că n-am vândut nimic, mă gândesc eu, după care încep să caut detalii, care bineînțeles că erau toate la vedere chiar înainte să-ți faci cont, dar cine stă să citească ziduri de cuvinte lungi când e în goana după combinațiile puternice promise de tancul financiar? Nu eu.
N-am avut nici bani, dar nici tragere de inimă să plătesc niște bani pe chestii pe care nu le-am vândut, dar asta nu i-a oprit pe cei de la ebay să mă hărțuiască săptămânal cu remindere și amenințări că-mi închid contul dacă nu plătesc. Puțin îmi mai păsa, dar acum îmi blestem secunda în care m-am gândit să pun în practică aberațiile unui grup de memari ironici pe care i-am luat puțin mai în serios decât era cazul. Datoria a fost plasată de ebay companiei kruk, un fel de firmă legală de racheți și ăștia mă caută peste tot. M-au făcut de râs chiar și la firmă, au sunat și la părinți să le spună „să îi sun că am datorii”. Ce să mai zic, acum aștept continuarea cărții si poate puneți în ea și sfaturi despre cum să scăpați de recuperatorii de la kruk. Mulțumesc.
