După 10 ani de corporație hardcore am aflat care-s punctele mele forte: autocunoașterea și self-managementul, fapte bune și inclusive, biodeșeurile. Joc mult teatru politic pe Tik Tok.

Sunt a jack of all trades când vine vorba de jocul păsăricii: iau notițe, sunt playful, sedimentez informația, scriu rezumate, mă aud vorbind cu o erecție masivă în fața unei audiențe imense pe terasă la Jaques Pot. Așa am aflat că primăria Cocorăști dă 20% din buget pe cheltuieli pe multitasking, pe podcastul Eropedia, pe bice, costume de latex sau de polițiști. The whole shebang cum ar veni.

Sunt atent la feedbackul primit, mă concentrez pe punctele tari nu pe slăbiciuni și cred că o să fac ce îmi tot spun vocile, adică o sectă sextriarhală din bugetul local în pod la asociația lui Edmond Niculușcă unde s-ar face sex doar marți și vineri, în timp ce în toate celelalte zile spălăm vase în chiloți de dantelă și intrăm unii peste alții în duș ca să folosim sexul drept monedă de schimb.

Recent am început să mă masturbez vârtos cu carmol la seria documentară Connected de pe Netflix. Juisez cel puțin jumătate de oră ca un porc la știință explicată în cel mai entertaining mod posibil și de cel puțin șase ori pe zi. Așa am reușit să dezvolt capacități de a prevedea uraganele în funcție de comportamentul păsărilor călătoare. Săptămâna asta zic jos masca și mă duc la restaurantul Mamitsa să degust un caca al oamenilor de acum 50.000 de ani gătit în oloi cu o garnitură de mucenici cu nucă și gem de caise.