Nu vă faceți griji, nu e ceea ce transpare din titlu. Să elaborez. Chiar dacă crede că “avortul nu este un drept fundamental al femeilor”, el, folosindu-se de fapte şi logică, este de fapt pro-choice, este unul dintre bărbații buni ai internetului. Atât de bun, încât e cel mai potrivit să dezbată un scenariu imaginar în care o femeie se decide brusc și dintr-o dată că la 8 luni de sarcină vrea un avort. Câteodată stăm 10 minute în fața raftului să ne decidem la o culoare de ojă, dar avortul este un moft pe care îl decidem pe loc, neținând cont de cum această decizie a noastră o să influențeze toți bărbații cu care nu avem de gând să procreăm vreodată.

Am eu un scenariu și mai bun și nici nu trebuie să mi-l imaginez: la câteva săptămâni după ce în Polonia s-au interzis avorturile și sute de mii de femei protestează în stradă în timp de pandemie în ceea ce pare o distopie contemporană, un bărbat neîntrebat de nimeni scrie un articol despre “moralitatea” avortului și se dă de gol că nu a întrebat nicio femeie despre acest subiect profund filosofic, desigur fără nicio consecință în viață reală, pentru că mai importante decât experiențele femeilor sunt emoțiile lui fragile. Ba chiar ne explică până când ne-ar da el voie ipotetic să facem avort, apoi ne spune că e de partea noastră pentru că el ne-ar acordă mai mult timp decât legea actuală (ha!). 

Deși el nu s-a pus o secundă în situația unei femei care se decide să facă un avort, eu încerc să mă pun în pielea lui și să îmi imaginez cât tupeu să aibă un bărbat să vină să ne explice, fără empatie pentru experienţele și suferinţele noastre, că nu folosim argumentele potrivite în lupta noastră pentru drepturi reproductive. Că strategia noastră nu e suficientă. Cât tupeu să ai să scrii că “sunt situații extreme în care o femeie nu ar trebui să aibă dreptul de a alege” când prea multe femei nu au privilegiul de a alege oricum și în condițiile în care situațiile menționate sunt ipotetice improbabile visate de el în timp ce aștepta metroul. Că dacă eu aș avea un procent din tupeul ăla poate nu aș mai scrie anonim pe un site de satiră.

Merită menționată și această bijuterie de frază dintr-o porțiune de articol dedicată înțelegerii emoțiilor ”noastre”, dar unde “noi” include doar bărbații conservatori, aceia ca el care ar pedepsi femeile iresponsabile, alea care concep imaculat probabil în mintea lui, dacă nu ar fi totuși și câteva femei care s-au ridicat la standardele lui de responsabilitate: “Și eu mă simt deranjat de oamenii craşi care vorbesc despre avorturile lor la fel de dezinvolt precum vorbesc despre sesiunile lor de epilare”. Notă mentală personală că nu vorbesc îndeajuns despre epilare. Oare la fel de craşi i se par și amicii lui care vorbesc dezinvolt despre hărțuire și viol, sau sunt doar vocile și poveștile femeilor care îl deranjează? Pentru că dacă nu vreți să ascultați, băiețași, noi așteptăm de mult să va retrageți în sfârșit din conversația în care aţi ocupat prea mult spaţiu cu vocile voastre oricum.

Cu o oboseală colectivă, moștenită de la mamele și bunicile noastre, amplificată în timp de muncă emoțională nesfârșită, nu putem decât să visam că în loc de 5000 de cuvinte despre părerile nesolicitate ale unui bărbat despre pe cine rănește un avort și despre cum e cam neplăcut pentru el să vorbim noi despre asta, mai bine 300 de cuvinte despre vârsta la care ar trebui să își facă bărbații vasectomia obligatorie. 

Context: https://medium.com/huma…/abortion-is-harmless-62ddebdd4f72