Să sperăm că nu ai probleme existențiale (glumesc, e capitalismu’ timpuriu, n-ai cum să nu simți că viața ta nu înseamnă nimic și că tu nu reprezinți nimic mai mult decât forță de muncă ușor înlocuibilă ) dacă ai ajuns la punctul în care încerci să-ți imaginezi cum e să te spargi cu terminați precum Neamțu, Cărtărescu și restu’ membrilor din bulick intelectuală de dreapta. Eu am ajuns acolo, și am zis să împărtășesc cu voi creațiile minții mele puternice.

Mihai Neamțu

Ok, hai că ăsta n-are cum să nu fie funny. Il aștepți pe Neamțu în crack house-ul tău, a zis că vine el cu marfaletu’ de data asta. Bate cineva la ușă, mergi să o deschizi așteptându-te că e Mihai, și e chiar el, Mihai Neamțu, îmbrăcat la fel de dubios ca de fiecare dată, omu’ ăsta zici că-i în centrul Parisului în 1912, pe drum să-și ridice noul tablou de Marcel Duchamp. Vă așezați pe canapea, iar Mihai scoate țâpla din pantalonii de stofă și o aruncă dezinvolt pe masă. Zice că a adus lemon haze, să se asorteze cu culoarea costumului, deja te întrebi dacă vrei să-l dai afara sau nu. Ați stat să jucați un meci de fifa, evident că Neamțu a jucat cu România, și a pierdut. Într-un târziu îi spui “Meștere, fă o bâtă”.

Mihai nici nu stă pe gânduri, scoate grinder-u’ de la chilot și se pune pe rulat. Rulează cam nașpa, le face scurte și groase, cam ca argumentele dreptei, au unu’ și pe ăla îl umflă cu pompa până crapă și realizezi că-s criptofasciști. Oricum, ai fumat cuiul, te simți bine, Mihai e prăjit, dansează în cameră pe techno de zici că-i bobinat. La un moment dat îl lasă energiile și se scufundă-n canapea alături de tine, pornește youtube-ul și îți pune prelegeri de-ale lu’ Jordan Peterson și între timp îți spune cât de importantă e familia și că Peterson l-a ajutat să treacă printr-un nou strat de conștiința familială. Te întrebi cum dreq s-a întâmplat așa ceva că fiică-sa zici că vrea să-l omoare pe om, chiar dacă nu ne place de Peterson, chiar îl detestam, n-are cum să nu-ți fie puțină milă de om. Într-un final, Mike se ridică ușor de pe canapea, zice că se grăbește că are întâlnire de partid cu Băsescu la ora 5, e ora 7, tu nu-i spui nimic, îl lași să plece. Înainte să închidă ușa îțî spune că vă mai vedeți voi săptămâna viitoare, tu îi spui că nu.

Adrian Papahagi

Dacă vrei să călătorești în timp și să vezi cum era pe vremea în care femeile erau supuse unei dominații masculine brutale ( nu că astăzi ar fi tratate cu mult diferit, doar că ceva mai subit și criptat de către misoginii distruși de sexism care au învățat retorici prin care să convingă masele că nu-i chiar așa). Pentru o călătorie de genu’, omul perfect pentru stoner-eală în crack house-ul tău din capătul berceniului este chiar Papahagi.

Totuși, în el n-ar trebui să ai încredere să-ți aducă marfa că poate aduce ceva scoancă stropită cu apă sfințită care te va face să dai drumul la o inchiziție împotriva emigranților și a tot ce înseamnă queer și idpol, mai bine faci tu rost de marfă. Scoți ocb-ul să faci una mică, dar ăsta te oprește și-ți spune că are el ceva foitse care erau folosite și în 1100 la fumat cânepă pe plantație de iobagii exploatați de proprietarii de pământuri. Ce să faci, rulezi cu mizeria lui, cuiu’ avea gust de șoric, da’ nu-i zici nimic că și așa e un trist. Ai terminat cuiu’ și se pune să-ți explice ție cum era cu nebunii la Shakespeare, dar dacă-i zici tu ceva de nebuni așa mai foucauldian zice că vrei distrugerea civilizației vestice, ceea ce nu ar fi neapărat o minciună.  Recent a scos ceva carte la pulirom, o interpretare papahagiană a lui Shakespear “Shakespear interpretat de Papahagi, Sonete Romeo și Julieta”, doamne, zici că-i titlu de emisiune Cronica Cârcotașilor.

În momentu’ în care începe să-ți povestească de “bunele practici” ale bisericii din evul mediu pentru a regula sexualitatea și a politiza, transformând femeia într-o mașină de produs forță de muncă, îl dai dreq afară.

Mircea Cărtărescu

Mai știi când Cărtăresu apăra rasiști pe facebook și obiectifică puțin așa femeile, dar nu-i problemă că audiența lui oricum sunt oameni cărora le place să citească poezii pe acoperiș de bloc în timp ce beau vinu’ ăla finuts de la cramă din pahar care are logo-ul pepsi pe o parte și heineken pe cealaltă. Să ne imaginăm o stonereală cu el, nu cred că vrei să fumezi altceva în afară de indica, că după începe și debitează despre cărțile lui, cât de bine vinde el în vest, că doară vesticilor le place să citească despre cum un român iubește femeil pentru că “au sânii rotunzi”, super motiv. Vrei să-l pui puțin la somn cu indica și să-i desenzi prostii pe față, chiar dacă nu-i cel mai matur lucru, aici doar ne imaginăm, că n-am face așa ceva în realitate. În realitate n-ai fuma nici măcar un cui cu vreunul din dubioșii ăștia, mințile lor oricum fiind deja prăjite de rasism și excepționalism uman.

Cam astea ar fi trip-urile cu intelectualii români, poate mai vin câteva când ni se mai reîmprospătează mintea.