Zilele trecute a început să circule pe interneț o idee cu potențial de a schimba complet destinul speciei umane. Bref, pornind de la faptul că este știut că homarii pot crește, teoretic, la infinit, fiind limitați doar de capacitatea lor de a găsi hrană și de a scăpa de resturile din carapacea veche, s-a format un grup care plănuiește să se organizeze pentru a ajuta un homar să depășească aceste limitări naturale și să capete dimensiuni gargantuane, ceea ce l-ar califica pentru rolul de zeitate vie și ne-ar permite să dăm frâu liber pulsiunilor lovecraftiene atât de suprimate de capitalism și religiile avraamice.

Există, din păcate, o mare piedică fizică în calea înfăptuirii acestui plan măreț. Făcând abstracție de necesarul de resurse, crearea Zeului-Homar direct în oceanele Terrei chiar și cu asistență umană pentru hrană sau oxigenarea apei tot l-ar aduce într-un final la o dimensiune la care materialul carapacei ar colapsa sub propria greutate și sub presiunea apei. Desigur, se pot gândi soluții tehnice de întărire artificială, dar dacă tot s-ar permite astfel de intervenții, de ce să nu acceptăm natura cyborgică a Atrocității Sale încă de la început și să o ducem până la capăt? 

Propunem astfel ca Zeul-Homar să se nască direct în spațiul cosmic, departe de influența nefastă a gravității terestre, într-o structură inițial minimală care ulterior se poate dezvolta pe măsură ce crește divinitatea, aidoma unei sfere Dyson. Pe termen scurt și mediu trebuie cercetat dacă ar fi mai optimă urcarea unei cantități uriașe de apă în orbită sau dezvoltarea unui costum special mulat pe forma Sa care să conserve umiditatea local, ca în Dune.

Pe termen lung, odată ce va atinge o masă cosmică, Zeul-Homar își va genera propriul câmp gravitațional care va putea menține un înveliș constant de apă în jur, devenind astfel o planetă vie lichidă care poate fi apoi colonizată de către cei atinși de Cleștele Său. Deși inițial va orbita în jurul Soarelui, se preconizează că folosind întreaga cantitate de apă și rezervele de hidrogen și oxigen ale planetelor din jur pentru a crește și mai mult, Zeul-Homar-Planetă va putea capta însuși Soarele sub Greutatea Sa Magnifică și va deveni centrul sistemului solar

Mai departe, folosind niște motoare planetare adaptate unui corp ceresc cvasi-lichid, Cleștii Săi vor putea fi îndreptați spre centrul galaxiei pentru a porni într-o călătorie sfântă și umedă, colectând pe drum stele și planete în orbita sa, crescând perpetuu întru eternitate și salvând astfel Universul de la moarte termodinamică. 

Cei care îi simt chemarea cosmică și doresc să se alăture congregației noastre crustacee sunt rugați să îl contacteze pe domnul cosmonaut Dumitru Prunariu și să îi spună “Mărit fie Zeul-Homar din ceruri!”