HomeFaptele shi LogicaDe ce nu ar trebui să te deranjeze că fac profii grevă...

De ce nu ar trebui să te deranjeze că fac profii grevă deși au vacanță de vară

„Se răzbună pe copii”, „muncesc doar 4 ore și au vacanțe 3 luni pe an”, „învârt banii cu lopata din meditații”, „sunt și alții care muncesc mai mult și mai puțin decât ei și nu se plâng”. Așa sună comentariile pe care le întâlnesc cel mai des pe platformele de socializare sau în secțiunile de comentarii ale site-urilor de știri. Citindu-le rămân cu un gust amar în privința solidarității din rândurile clasei muncitoare.

Un deranj azi te salvează de o tragedie mâine

Muncitorii sindicalizați care fac greve au rămas o minoritate, motiv pentru care au ajuns să fie urâți de toți ceilalți muncitori care de 30 de ani se îndreaptă tot mai mult spre lumpenizare. Când angajații Metrorex și STB au făcut grevă, au fost demonizați și o întreagă urgie s-a abătut asupra lor, fiind declarați nu numai iresponsabili, ci și egoiști. Grevele declarate ilegale, televiziunea oamenilor frumoși, Digi24, prezenta „salariile bugetare nesimțite” de la cele două companii și colaje cu Paraschiv care dă cu ranga, cu liderii sindicali prezentați precum niște kingpini pesedizați etc. Acuma, urgia populară pare a se abate asupra profesorilor pentru că oamenii sunt deranjați de greve.

Da, grevele deranjează, ele deranjează puterea dar deranjează și alți muncitori. Lucru de care toți greviștii sunt conștienți, neîncetând vreodată munca cu lejeritate. Atât în cazul Metrorex, cât și în cel al STB, angajații au intentat greva revendicând condiții mai bune de muncă și un fond tehnic uzat care nu le permite să-și desfășoare activitatea în bune condiții, punând siguranța pasagerilor în pericol.

Revenind la cazul particular al grevei din 22 mai, aceasta pornește de la o serie de lipsuri materiale care afectează atât viața profesorilor ca oameni ai muncii, cât și pe cea a copiilor care nu beneficiază de educație de calitate dacă nu au condiții materiale de calitate, respectiv profesori bine plătiți și motivați și școli cu dotări moderne. Chiar dacă copiii nu vor avea acces la serviciile educaționale pe timpul grevei, nu înseamnă deci că-i în detrimentul lor pe termen lung!

Sunt prea puțini bani

Am intrat în învățământ pentru doar 6 luni, cu un an înainte de măririle inițiate de Guvernul Dăncilă și aveam un salariu de 1500 de lei, salariu care mai fusese mărit în timpul Guvernului Ponta. După mărire, salariul unui debutant a crescut la 2400 de lei care, pentru o perioadă a fost un salariu bunicel, raportat la alte locuri de muncă pe care le-am mai avut până la acea vreme. Apoi, crizele care au urmat, inflația galopantă au făcut ca acest salariu să devină unul derizoriu. Când o chirie sau rată la apartament se apropie tot mai mult de 2000 de lei, coșul zilnic devine din ce în ce mai scump, masa la grădinița de stat a copilului, care ar fi trebuit să fie gratuită, sare de 400 de lei, când utilitățile devin tot mai scumpe îți dai seama că trăitul și întemeiatul unei familii devine un lux în România. Dacă ar fi să calculăm toate nevoile plus ceva bani de un concediu modest anual și ieșit de două ori pe lună cu familia în oraș am ajunge probabil la concluzia că ceea ce s-ar putea numi „un salariu decent” s-ar apropia de 4500 de lei de persoană, deci spre 9000 de lei de familie formată din doi adulți și un copil.

Acest salariu de 4500 de lei poate fi atins doar de către un profesor cu experiență și gradul I, deci de cineva care are o vârstă de peste 40 de ani. Practic, ca profesor, dacă vrei familie și copii, poți face asta doar după vârsta de 40 de ani. Știu, sunt mult mai mulți oameni care trăiesc, sau mai bine spus, supraviețuiesc, cu salarii mai mici decât cele ale profesorilor, însă acesta nu este un argument pentru care ar trebui să nu susținem creșterile salariale. Un așa raționament produce doarun argument pentru egalitate în mizerie, ori miza ar trebui să fie alta.

În anii trecuți, un studiu FES1 prezenta niște cifre mai mici pentru același scenariu, cifre care erau oricum bazate pe niște estimări conservatoare, dar care au părut apologeților pieței libere drept mofturi, fițe și exagerări. Începând cu luna ianuarie a anului 2023, s-a decis creșterea salariului minim de la 1524 lei, cât era în 2022, la 1898 lei. Suma aceasta nu era însă suficientă pentru a trăi cât de cât decent nici măcar în 2018 iar statul nu va impune un salariu minim pe care l-am putea numi „decent” dacă muncitorii nu se solidarizează unii cu alții.

Se uită adesea că sindicatele din educație nu sunt doar ale profesorilor, ele sunt și ale personalului didactic auxiliar și nondidactic și includ întreg personalul unei școli: secretare, contabile, personal de la curățenie și mentenanță, paznici etc. Salariile lor însă nu au beneficiat de creșterea spectaculoasă de care au beneficiat cele ale profesorilor în 2018, majoritatea acestora gravitând astăzi în jurul sumei de 2000 de lei, unele persoane fiind plătite cu salariul minim pe economie.

Care este deci salariul dorit pentru profesorii debutanți? Sindicaliștii susțin că trebuie să fie cel puţin egal cu salariul mediu brut pe economie, respectiv 6789 lei sau 3972 net și să fie indexat la rata inflației. Acesta este deci un salariu cu care un om ar putea trăi decent în România, un salariu de care ar trebui, în opinia mea, să se apropie și salariul minim pe economie. Pentru acest salariu un profesor predă 18 ore însă are o normă de 40, cu un rest de 22 de ore în care el muncește. În cele 22 de ore profesorii ar trebui să pregătească lecții, citesc cărți, articole, merg la cursuri de formare și perfecționare profesională, completează tone de hâțoage șamd. Din păcate din cauza traiului precar mulți încearcă să mai câștige un ban fie din meditații (foarte puțini și de regulă la română și matematică) fie din diverse munci precum livrare, servicii tip uber, vânzări, traduceri etc lucruri care pot lua din timpul necesar pregătirii profesionale și care contribuie la creșterea nivelului de stres care duce la predare de slabă calitate.

Ce înseamnă o zi de muncă pentru un profesor?

Este deci o muncă greu de contabilizat pentru că nevoile diferă de la disciplină la disciplină și de la profesor la profesor. Mi-aș dori să fie la fel de ușor de contabilizat precum piesele ce ies de la strung, dar din păcate nu este. Cred că în loc să ne plângem că profesorii au „mult timp liber” poate ar trebui să milităm pentru scurtarea zilei de muncă în general si să cerem mai multe concedii, mai mult timp liber alocat perfecționării noastre profesionale, indiferent de profesie. Să putem deci învăța lucruri noi fiind plătiți pentru asta!

Din păcate, profesorii sunt acuzați că pleacă acasă în timpul alocat activităților ce nu implică predarea în loc să stea la școală, de parcă munca de la școală ar fi mai eficientă decât cea de-acasă sau de parcă dacă ar merge profesorii acasă, ar însemna automat că nu muncesc. Pandemia a demonstrat că munca de-acasă poate fi cel puțin la fel de productivă sau chiar mai productivă decât cea de la birou. Iar dacă tot am deschis discuția despre birouri, poate că ar trebui să menționez faptul că profesorii nu pot munci la școală pentru că nu au birouri iar în unele situații, nici măcar calculatoare sau cancelarii! Fiecare cotlon din școală este transformat în sală de clasă pentru eficiență maximă.

Sălile de mese lipsesc cu desăvârșire atât pentru profesori cât și pentru elevi. Sunt foarte puține școli de stat care au programe de tip afterschool, iar atunci când aceste programe există, ele sunt contra-cost (de regulă se plătește hrana care costă câteva sute de lei). În zonele rurale tragedia e maximă, avem școli dărăpănate încălzite cu sobe de teracotă, bude în fundul curții în care mor copiii înecați, lipsa de transport pentru elevi fiind nevoiți să se descurce cum pot2.

Nici nu este de mirare că situația din teren este dezastruoasă dat fiind faptul că alocăm educației sub 3% din PIB la o medie UE de 5% din PIB, deși conform legii educației ar trebui să alocăm 6% din PIB. De bunăstarea sistemului educațional în ansamblul său depinde bunăstarea întregii națiuni! Prin urmare, niciun muncitor nu va câștiga nimic dacă se plânge de greviști, o plafonare sau o scădere a salariilor profesorilor nu duce în niciun caz la creșterea automată a celorlalte salarii.

Pentru solidaritate

Din contră, efectul pare să fie invers, în timpul Guvernului Boc, atunci când s-au făcut tăieri bugetare, patronii au urmat în masă exemplul făcând tăieri draconice la rândul lor cu toate că, per ansamblu a suferit întreaga economie deoarece oamenii nu își mai permiteau să consume ca înainte. Muncitorii nesindicalizați, care nu fac greve, ar trebui deci să se solidarizeze, atât cu profesorii greviști, cât și cu greviștii în general, să intre în dialog cu ei, să ceară ajutor pentru sindicalizare la locurile lor de muncă, pentru că numai așa vor putea rezista în fața abuzurilor care li se pregătesc.

Din păcate, lipsa unei conștiințe de clasă nu face decât să-i determine pe muncitorii deranjați de grevă să se solidarizeze cu puterea în detrimentul greviștilor, să se bucure dacă greva e înfrântă și greviștii pedepsiți, să simtă că în sfârșit statul care i-a trădat de fiecare dată, le-a făcut dreptate în sfârșit redându-le dreptul de a-și parca copiii la școală și de a mai merge încă o zi cu autobuzul sau metroul pentru a-și perpetua existența pe culmile sublime ale alienării capitaliste. Adevărații dușmani nu sunt deci greviștii, cât clasa politică capitalistă al cărei scop nu a fost niciodată bunăstarea noastră a muncitorilor, cât asigurarea profitului pentru cei puțini, bogați și influenți care dețin băncile, fabricile, petrolul, cărbunele, electricitatea, gazul, pădurile, sarea, grânele, lacurile, izvoarele, pășunile etc. Ei sunt scutiți de taxe, ei primesc ajutoare de la stat, ei dețin presa care ne vinde narațiuni cu antreprenori de succes îmbogățiți din muncă spunându-ne că pentru propria noastră mizerie noi suntem singurii vinovați! Doar uniți putem rezista! Trăiască solidaritatea proletară!

1 Conform studiului, valoarea unui coș minim de consum pentru o familie formată din doi adulți și doi copii, se ridica în 2018 la suma de 6762 de lei. Coșul minim pentru o persoană singură era de 2552 de lei pe lună.

https://library.fes.de/pdf-files/bueros/bukarest/14759.pdf

2 Era o știre în care un bătrân care ducea niște copii din sat la școală cu calul și căruța care a inflamat multă lume bună care l-a acuzat pe bătrân de lipsă de responsabilitate pentru că îi cară pe copii în căruță în condiții nesigure, deși vinovat pentru această situație era primarul care nu le-a pus microbuz la dispoziție.

https://observatornews.ro/eveniment/copii-dusi-scoala-caruta-327929.html

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

0FansLike
0FollowersFollow
0SubscribersSubscribe

Populare

Cine e italianca care a cucerit tiktokul înjurând în română

0
Recent, au devenit virale pe platforma de videoclipuri scurte tiktok câteva clipuri cu o tânără care vorbește româna stricat, din toate punctele de vedere. Italianca apare foarte nervoasă de fiecare dată și își înjură iubitul român. Motivele variază, ba că i-a mâncat ciocolata promisă ori că nu poartă căciulă sau că a uitat să-i cumpere de la magazin lămâie. Toxic Mary, numele sub care își promovează activitatea, a strâns sute de mii de vizualizări în ultimele câteva săptămâni și se apropie vertiginos de cotele de popularitate ale unor alte produse social media precum Luis Stan sau TJ Miles, deja celebri și pe canalele mainstream de televiziune. Canalul deținut la comun de Toxic Mary și prietenul ei are circa 250.k urmăritori și cifrele sunt în continuă creștere, deci în curând să ne așteptăm să îi vedem pe cei doi la Kapatos.