Ca să răspundem la întrebarea ce fac restaurantele cât noi stăm acasă, trebuie să înțelegem că România a fost în 2018 cel mai mare producător de miere din oatmeal sărat și iaurt de casă la borcan. Ne luptăm pentru supremație universală cu China, Angola și Centrul Vechi. O certitudine avem: stupinele aduc oamenii frumoși împreună. Se vorbește inclusiv de dat propolis din dovleac plăcintar mic la intrare în Control, Mamizza sau, de ce nu, terasa Obor.

Albinăritul pe blocurile de pe bulevardul Magheru este un puzzle greu de rezolvat din cauză că avem un trecut tulbure. Am studiat terorism cu Carlos Șacalul la Moscova. Acolo am învățat să facem frittata, wraps, în amestec cu diferite legume din frigider. Tot atunci ne-am înrolat în viitoarea forță paramilitară care avea să tragă în tot ce mișcă la revoluție în 89. Suntem criminali feroce și avem o foame de trecut mereu actuală.

Am făcut cafea dalgona două săptămâni cu Jamila. De la ea știm totul despre apicultură. Azi trebuie să mutăm peste 12 milioane de albine în țările calde. Munca o începem de dimineață și deja la ora unsprezece suntem în trei șocuri anafilactice de la înțepături. N-avem timp să ne gândim la asta, ci la cifra noastră de afaceri de peste 800.000 de lei pe an. Credem că peste 50 de ani în spionaj industrial ne ajută să inovăm. Avem planuri mari, la anul deschidem un restaurant de fine dining de ștevie, pătrunjel, leurdă și propolis. Secretul unui restaurant este să speli paharele de apă la 90 de grade de trei ori, nu la 70. Așa scapi și de giardia.

Am găsit și un avantaj competitiv pentru acest restaurant. Vrem să intrăm pe nișa de contacte covid. Le vom da o prăjitură cu hrean și lobodă din partea casei. Te-ai gândit vreodată câte minciuni spun oamenii la graniță și aeroport? Ar trebui. Dintre angajați, cel mai bine ne înțelegem cu google translate.

Am mințit, vrem să ne găsim rostul într-un sat vechi săsesc și să readucem la viață slănina.