Am studiat silvicultura dar realitatea din teren m-a convins să mă angajez la drumuri și poduri pentru o perioadă. Am lucrat în timpul acela cu peste un milion de muncitori din romanele muncitorești ale lui Emile Zola. Am dezgropat împreună piepteni, căști, armament, oase și n-am reușit să tragem o linie între artă și arheologie. În schimb i-am învățat pe toți să facă cafea dalgona cu zahăr de trestie și lapte de migdale și să asculte Tom Waits la vinil dezbrăcați pe podeaua sufrageriei pe întuneric cu partenera de bondage.

E penurie de mirodenii rare în București. Sunt căpitanul unei expediții la polul nord și vom descoperi o nouă rută pentru comerț de oameni frumoși cu Orientul Îndepărtat. În paralel moderez cel mai mare grup de BDSM-iști din București. E inadmisibil să n-avem șofran 100% covid-free în oraș și să vorbim despre poliamorie mai puțin decât în anii trecuți.

Poate pare un clișeu, dar pădurile sharing is caring ne oferă refugiu, apă, oxigen, umbră, lemn, protecție, kimchi, leurdă. Locuiesc în Sectorul 1, dar reprezint imaginea-standard despre viața la țară: trăiesc din agricultură și, ca să-mi acopăr neajunsurile financiare, antreprenoresc într-un hub de pe bulevardul Dacia. Așa am aflat afacerea perfectă: un spațiu de co-working tip cafenea care vinde bere artizanală ipa sub formă de înghețată gelato tăiată exclusiv cu un cuțit japonez de colecție ascuțit la o tocilărie profesionistă. Am închiriat deja o casă săsească pe roți pentru asta, oricât de sloganistic ar suna. Dacă ai experiență în banking și real estate sau ești Marius Manole, atunci trebuie să semnezi la parlamentare pentru liderul și mântuitorul nostru sfântul Valeriu Nicolae.