Anul 2020 a fost diferit, ceea ce a însemnat mai mult timp petrecut în casă și mai mare disponibilitate la scandalurile de pe net. Lumea s-a aruncat fără milă în polemici de tot soiul. Ne-am umplut cu toții zilele cu felurite forme de scandaluri mai mari sau mai mici și nu am iertat pe nimeni. S-au aruncat în arenă de toate pentru toți: capsule de cafea, feminism, rasă, cenzură, corectitudine politică, dezumanizare, artă, privatizare, țigări, amenzi, bătăi, poliție, preoți, fotbal, politică, am avut suficient material.
Evident, capul de afiș al anului a fost epidemia de coronavirus. Ar trebui să fac un top separat pentru asta, dar pe scurt am avut dezastru la spitalul din Suceava în prima jumătate a anului, am avut trei luni de stare de urgență în care am umblat cu declarații după noi, ne-au cocoșat amenzile și bulanele polițiștilor, care au bătut cel mai tare în romi, ne-am certat pe muncitorii români trimiși la sparanghel în Germania, ocazie cu care a debutat și Costi Rogozanu în The Guardian, am rămas cu toții cu gura căscată când Guvernul s-a trezit de mai multe ori cu vid legislativ din punct de vedere al controlului epidemiei. Prin vară lucrurile s-au mai relaxat, lumea a mers în vacanțe la mare și s-a înghesuit fără mască la party-uri mai puțin sau mai mult legale. În toamnă cazurile de covid au explodat și am început sfada pe mască, fără mască, două rânduri de alegeri, închiderea și redeschiderea piețelor, deschiderea și închiderea școlilor, iar în noiembrie bomboana pe colivă, explozia spitalului din Piatra Neamț. La final ne-am procopsit cu partidul AUR în parlament, hrănit exclusiv din gafele guvernanților și frustrările populației.
În zona literară anul a început în forță cu scandal la premiile Eminescu, cu toată lumea bună prezentă. Bătălia a fost pe debut de această dată, de revăzut și scandalurile din anii trecuți de la aceleași premii. S-au rostit cuvinte grele, s-au rupt prietenii, s-au dat block-uri, s-a pus la îndoială talentul multora. În tot acest timp, zece edituri de la noi pregăteau războiul mai de lungă durată cu Bookster, bibloteca pentru corporatiști care-i face pe aceștia să nu mai cumpere cărți.
Imediat după scandalul edituri vs Bookster nu am avut timp să ne odihnim prea mult pentru că a apărut la teve ministrul culturii să ne-o prezinte pe noua ambasadoare Brâncuși, nimeni alta decât Irina Rimes. Și să vezi atunci revoltă, cum se poate, Doamne nu, cultura noastră înaltă este pervertită cu pop. Asta în timp ce guvernul pregătea pe țeavă privatizarea sănătății, cu toată echipa spitalului privat Polisano transferată la ministerul sănătății, în frunte cu sinistrul Costache. Toate acestea în timp ce primarul Florea al Tg. Mureșului ieșea cu noi declarații rasiste privind controlul copiilor romilor.
Martie a fost dedicată Bisericii Ortodoxe și Paștelui, vine popa, nu vine popa, lumină sau nu, ne-am tot ciondănit și am stricat iremediabil unele dintre relațiile dintre noi. De altfel, BOR a fost unul dintre principalii jucători din acest an pe piața scandalurilor, am avut scandal și în toamnă la pelerinajul de la Sfânta Parascheva, și în decembrie la Sfântul Andrei. Imaginile cu polițiști care evacuau preoți din biserici au fost elocvente și au dus la amintitul succes al AUR – când scandalul devine realitate în parlament. Ca fapt divers, dar extrem de simpatic, în martie ne-am trezit cu un tânăr chipeș călare pe cal pe străzile din Iași, venit să-și viziteze iubita gravidă, probabil cel mai romantic gest al anului.
Luna aprilie a fost Luna Minorităților. Președintele Iohannis ne-a dat o lecție de maghiară în primetime, pronunțând Jo napot kivanok PSD, fapacuzând PSD-ul că a vândut Ardealul ungurilor, lucru care a dat drumul la un val întreg de urări de bine către frații noștri maghiari. De cealaltă parte, execuția publică a anului avea loc tot în aprilie și l-a avut în centru pe Vladimir Tismăneanu, care a postat o poză cu niște ciori, imagine pe care scria „aeroportul din Țăndărei”, o referire rasistă la comunitatea romă. Se pare că această imagine se afla chiar pe Raftul Denisei de la Humanitas, lucru care ar fi trebuit trecut sub tăcere, dar unchiul nostru Vladimir a dat-o-n gât și pe Denisa. Ei, a urmat un val de certuri, poziționări, interpretări, cu implicarea directă a CNCD-ului, a lui Mircea Cărtărescu și a altor comitete și comisii. La final, retragerea memei rasiste, scuzele publice din partea domnului Tismăneanu, căință eternă și promisiunea că nu va mai fi rasist.
Prin luna mai editura frACTalia l-a executat pe scriitorul Dumitru Crudu pentru homofobie și sexism, iar tot atunci a apărut scăndăluțul Andrei Gorzo vs Dezarticulat reloaded, cel dintâi acuzând grupul de farseuri că i-ar fi trashuit numele pe niște site-uri de filme. Nu s-a aflat nici acum adevărul, dar ciorba reîncălzită nu e la fel de gustoasă. Iaromira Popovici s-a luptat și ea un pic cu redacția Dilemei vechi după ce revista a anunțat că nu va mai plăti salarii, ci contracte de drepturi de autor, dar a revenit asupra deciziei câteva zile mai târziu. Tot în aprilie ne-am uitat cu popcorn la scandalul Luiza Vasiliu vs redacția Inclusiv&Mako, un alt proiect în care ne-am pus inutil speranța.
Prin luna mai am aflat că în timp ce noi toți stăteam în case cu teama de amenzi, în Palatul Guvernului toți miniștrii și premierul Orban beau whisky, fumau trabucuri și aveau măștile aruncate pe masă. În paralel, un bătrân era bătut de poliție la un Kaufland pentru că refuzase să i se ia temperatura.
În iunie ne-am mega agitat pe legea identității de gen, s-a făcut protest, s-au strâns semnături, au luat poziții intelectuali, universități, instituții și edituri. Tot atunci a luat foc și un autobuz RATB în București și-am admirat toate memele pe subiect. Sfada lunii iunie a avut mare legătură și cu moartea lui George Floyd în SUA și revoltele ulterioare. Nu e frumos să distrugi proprietatea privată, ce democrație e asta, nu există rasism, vai ne omoară corectitudinea politică. Știm, știm. Imediat după asta a mai venit și HBO și ne-a dat-o înterzicând Pe aripile vântului. A urmat dărâmarea statuilor rasiștilor. Doamne, ce rumoare!
Prin august colega Antonella a devenit prima femeie trans candidată la alegerile locale, iar asta a însemnat scandal în comunitatea LGBT, pe criteriile respectabilității, mai ales după ce s-a descoperit ce bună flegmă știe să dea politicienilor.
Prin septembrie s-a deschis metroul din Drumul Taberei, iar la Piatra Neamț s-au găsit lucrări furate ale lui Isaac Newton, Galileo sau Goya. În octombrie încă un mic scăndăluț cu Claudiu Komartin vs Zilele Literaturii Feministe Online, iar în noiembrie la moartea lui Maradona CTP-ul l-a făcut pe acesta drogat, iar unii stângiști au îndrăznit să spună că Cruyff a fost mai bun decât Maradona. Tot în noiembrie primarul din Piatra Neamț s-a luat la trântă cu directoarea teatrului Geanina Cărbunariu, un meci care durează de mai mulți ani.
Decembrie a fost o lună ocupată cu o fată romă bătută la Carrefour, o fată trans bătută de poliție, Gorzo being Gorzo și declarațiile controversate și misogine ale lui Sorin Lavric, proaspăt ales senator AUR. Rasismul a revenit pe agenda noastră a tuturor prin scandalul internațional cauzat de arbitrul român Sebastian Colțescu, care s-a adresat unui antrenor de culoare cu „ăla negru”.
All in all a fost un an plin de povești în online-ul românesc, iar personaje ca Pavel Șușară, Dana Budeanu, Selly, Daniel Funeriu sau Mihail Neamțu au încercat cât mai mult să se agite să rămână relevanți. Unora le-a ieșit. În final, despre USR nu vă mai zic nimic, că acolo e scandal perpetuu și nici nu mai urmăresc. Să ne auzim cu bine în 2021!
