Într-o nu știu care vară, într-un nu știu care sat, sub un nu știu care pat, stă pitit un băiețel, tremurând ca vai de el… fiindcă aflase de la comisia de organizare a taberei de vară că trebuie să plece acasă pentru că nu mai suportau femeile prezente să fie pipăite.

Băiețelul plecase de acasă cu gânduri mari. „Aș iubi și o scorbură”, le striga el plin de emoție prietenilor săi pe care abia și-i făcuse în tabără. Pentru Bog Băețaș (numele său complet), tabăra s-a încheiat brusc, și-a strâns tăcut visele în valiza. O mânuță pe o pulpă, o mânuță peste fund. Pornise cu stângul, cu o strategie prea îndrăzneață. Probabil din cauza alcoolului, își repeta în sinea lui. Treaz nici nu știa ce să spună.

După ce s-a terminat ora, de cum a zărit-o, s-a dus lângă Mișa, să facă cunoștință. Dar când vorbea se apropia prea mult de fața ei, încât ea mereu se trăgea în spate. La masă a stat în tăcere lângă ea și apoi și-a făcut curaj și a luat o bere. Nu prea știa ce să spună, dar punea din când în când întrebări stinghere. “Care este personajul tău preferat din desene animate”, a spus cu vocea unui copilaș.

Și din afară se vedea că era așa stigher și cam ți se făcea ușor milă de cât de neîndemânatic e. Avea amintiri de-a valma din seara precedentă. Și-a strâns cămașa pe care îl atinsese din greșeală Vanda și a vărsat două lacrimi, pe care și le-a șters grăbit să nu cumva să îl vadă cineva. Ar fi vrut să mai rămână afară cu prietenii, să danseze, să facă glume, dar niște persoane răuvoitoare sau prea sensibile l-au dorit afară.

Cu bagajul în mână privi spre vale, la scorburi și copaci, la curbele dealurilor, le-ar fi putut avea pe toate dacă nu ar fi zburat așa pofticios aproape de soare. Poate la universitate, printre doctorandele viitoare vor fi persoane care să-l aprecieze mai mult. Se consola cu acest gând pe drum în timp ce se gândea la lista de invitați pentru nuntă.