De Ionuț Chiva

Problema cu cucurigu
Prima oară cînd am auzit de Dezarticulat sau de, ca să fim scrupuloși, zona spirituală care avea să devină Dezarticulat a fost acum cîțiva ani, cînd niște tineri (sau doar Felix Țele?) tot făceau cucurigu pe net despre cum au introdus în paginile respectabilei România literară un scriitor latino fake. Cum sunt balanță și am justiția în venă ca Corrado Cattani, am simțit să iau poziție pe fb și să explic că latino, ca şi ro, scriu neobosit, cîtă ofertă de poezică ro există, tot atîta scriu şi latino. Eu, să fiu biet redactor sinecurist în presa culturală, n-aş verifica o clipă dacă există cu adevărat autorul ăla, plm, vorbim de latino, toţi sunt autori. Să stau eu, redactor la dinamica revistă R.l., să pornesc google, să scriu în bară acolo dita numele, plm… să introduci un fals scriitor latino în paginile R.l. e ca şi cum ai fura de la un orb de pe stradă, not much cucurigu.
E ca păunii ăia din voliera din Cișmigiu – mi-a povestit omul de la bar că țipă așa cum mai țipau cei din volieră pentru a anunța că tocmai au avut o împerechere reușită, care va da profit mulți pui frumoși, însă în cușcă erau doar masculi, se mințeau în față unul pe altul.
Intră Marian
Dar, oricum, oricît de antipatici și low-energy ăștia de la Dezarticulat, nu mi-aș fi putut imagina că i-ai putea detesta în așa hal încît să îi faci – șomeri! Cum a făcut-o relativ recent (în timp istoric, altfel cred că acum jumătate de an deja) colegul de spectru politic Silviu ”măăăăiiiii” Faiăr (căruia șomerii i-au spus înapoi – „Marian!”, de la ăla de donații de pe twitch).
Cum eu nu sunt constant șomer, obișnuiam să las să meargă Faiăr pe twitch în timp ce lucram, fără pic de rușine că am ajuns nu chiar șomer, dar, oricum, un băiat care ascultă gen podcasturi, la un pas de să ascult muzică ambientală. La scurt timp după ce m-am lăsat de asta, nu de rușine, dar pentru că își băgase Faiăr subscription cu bani ca să îl poți vedea, mi-a apărut pe yt recomandare de clip cu „doi șomeri îi răspund” etc., îl știți, în care Evanghelidis și un băiat Costi îl rugau pe Faiăr să înceteze cu jignirile astea atroce (sau asta am înțeles eu, sunt oameni în comentarii care pretind că nu au înțeles nimic din discuție, deci tot eu ies mai ok).
Camil Petrescu într-o țară eminamente agrară
Am intrat pe canal la dezarticast și mi-am zis „hata că iar am pe ce lucre”, dar în două zile am ajuns plm la episodul dezarticast despre literatura care se dă la bac și atunci le-am zis și eu HAI MAI TAJDREC DE ȘOMERI – de ce: tineri prostuți de la stînga vorbind pe nas, suficient despre de ce se dă la bac scriitorul „boring misogin” Camil Petrescu (primul scriitor care ne-a mai scos și nouă cușma de pe cap) – asta după ce au citit frisonați poezii basic de fucking Blaga și înainte de a citi frisonați poezii basic de, pula mea, Nichita Stănescu. Închizînd castul cînd tinerii stabileau că o poezie bună e „cea care te mișcă” (bănuiesc că „Cîinele soldatului” sau așa), mă gîndeam: men, îmi spui mie că, adolescent visînd la haine și glitter, tu te simțeai mai acasă în „Ion” și Blaga, în dialogurile grim&grit de cîte două replici scurte de căciulă din „Moara cu noroc”, decît în „Patul lui Procust”, primul roman ro din programa școlară care te pune și pe tine în sfîrșit să mergi cu adevărat pe asfalt, tajdrec că minți și trădezi ado care ai fost.
Nu frate, eu ado visînd la glitter, nu vreau să citesc ce mobilă cubistă își băgase Fred în casă și ce mașină lua la mare, vreau să citesc cum freca Ion în ogradă bosomegul de țingar înainte de a dușumi bolerul (plm, inventez ustensile și acțiuni, atît de strange suna să citești romane basic cu țărani pentru un adolescent care nu vrea și el decît cîteva haine și puțină iubire).
Se mai și duc, plați ca talpa, în cea mai insipidă acuzație – misoginism. Nu men, Camil era puțin nazi (sau romantic), împărțea lumea în ființe superioare, cu o sensibilitate nervoasă etc. (Fred, doamna T., femeile strong din piesele de teatru) și leprele din jur, menite să le stînjenească primilor existența – de unde nevoia de Lebensraum, nu patul lui Procust, nu? 🙂
Continuarea aici: […….]
Acesta este un fragment din roastul lui Ionuț Chiva despre Dezarticulat. Varianta completă o găsești în ediția print a Almanahului Trepanatsii, disponibilă la comandă aici.