O să vă spunem un truism, dar succesul unui personaj de paie ca Tancului Financiar este dat de suma persoanelor pe care le încorporează. Nu am inventat din mințile noastre destul de limitate un afacerist arogant și cinic care te face pripas în timp ce îți vinde ulei de șarpe și care se umflă în pene cu tunurile financiare pe care le dă încă din fragedă pruncie.

Originile Tancului Financiar

Totul a plecat de la niște clipuri electorale ale unui personaj politic de prin grupurile social-democrate numit Ilan Laufer. Ilan adopta o imagine de “căcat la costum” care tot timpul poza pe social media în masculul alfa de instagram dar pe partea politică. Sau cel puțin asta am văzut noi când se plimba într-un autocar branduit în campania pentru europarlamentare la costum și ochelari de brand prin zona rurală.

Așa că am început să shitpostuim pe pagina noastra de facebook pozele lui Ilan însoțite de texte inspirate din braggadocio-urile viralizate ale unor băieți teribili de kilometru zero ai anilor 2010 precum Andrei Versace, Victoraș Micula, Gigi Becali, Giovani Becali, diverși guru de dezvoltare personală.

Stilistica Tancului e un cearșaf lung de text scris automat proustian ca să simuleze exprimarea orală și tocmai aparența asta de neîngrijire discursivă și necesitatea de decriptare a “semnalelor” Tancului i-au adus un oarecare succes în bulicică. Problema e că se transformă în limbaj klingonian când iese din bulicică Tancul, nimeni nu îl înțelege, dar asta e altă discuție.

Cum în aceeași perioadă rula peste tot melodia TANK a celor de la 5 Gang (tbh, mai degrabă ne-am inspirat din remixul lui Jador), i-am zis tancul financiar și i-am dat un tic verbal preluat de la un dement care ținea o pagină în care se dădea Ilie Dumitrescu și îi făcea pe urmăritori pripași. Pe acest dement îl paște acum procesul pentru identitate falsă, cum probabil ne paște și pe noi că am pus fără discernământ poze cu Ilan Laufer și i-am atribuit citate care nu există.

Deci după cum vedeți, nu Ilan e tancul financiar. E mult mai mult decât atât, e un compozit și un derivat și l-am dezvoltat și mai mult vara trecută când am decis să-l facem personaj de carte. Cum operăm numai cu cinci layere de sens în toate produsele noastre culturale, și cartea este, de fapt, o metacarte. Dar nu e doar o glumă, noi am încercat să o ducem în zona literară și i-am dat suficientă carne narativă cât să merite lectura. Sau cel puțin asta am încercat, voi să ne spuneți dacă ne-a ieșit sau nu.

Manualul Tancului versus Tată bogat, tata sărac

Tancul Financiar nu avea cum să scrie altceva decât o versiune românească la bestseller-ul lui Robert Kiyosaki-Tată bogat, tată sărac. O carte tradusă în zeci de limbi, recomandată de toți care luptă din răsputeri să se îmbogățească, de la vânzători de butic până la traderi de penny stocks și de forex care stănuiesc faptele de vitejie ale masculilor toxici de pe r/wallstreetbets.

Practic vorbim despre tancul financiar suprem, gurul absolut al întorsului de bani cu lopata și regale schemelor financiare de mare anvergură. Probabil îl știi pe Kyiosaki din interviul ăsta cringe pe care i l-a luat mai demult Buhnici.

Iată că luna asa a reapărut o știre care ne spune că însuși Robert Kiyosaki, autorul cărții Tată bogat, tata sărac are compania în faliment. Pe scurt, prin 2012 compania n-a avut bani să plătească drepturi unei companii asociate care aranja seminarii de dezvoltare financiară pentru Kyiosaki. N-a fost un faliment personal, ci unul de corporație. Cu toate astea, o corporație de succes condusă de un tanc financiar ar trebui să aibe bani să plătească o dispută de drepturi de autor în care trebuie să cedeze un mizilic de 23 de milioane de dolari.

Deci acest rege al afaceristicii care își vinde o poveste de succes în care îi încurajează pe alții să-l plătească la fel de regește ca să îi învețe cum să se îmbogățească e în faliment. Kiyosaki se autoprezintă ca un om avizat în multiplicat bani tocmai datorită trecutului lui glorios și a poveștilor personale și lecțiilor de viață care i-au adus succesul în real estate sau alte întreprinderi.

Welp, conform Forbes, se pare că înainte de anul 1997 când a publicat Tată bogat, tata sărac, Kiyosaki nu avea la purtător niciun document care să ateste averea pe care o tot menționa în carte. Mai mult, tatăl ăla bogat despre care tot dădea cu ciocul în carte nu prea pare să existe deși el specifică în clar în carte că tatăl tanc e după caz real.

Manualul Tancului>Kiyosaki

Toată “non-ficțiunea” din spatele Tatălui bogat, tată sărac este, de fapt, ficțiune. Și una chiar proastă, căci sfaturile lui despre cum să faci cu activele și pasivele și să nu mai fii un sclav cu salariu sau cum să investești sunt contrazise de afacerile lui falimentare. Mai mult, ele sunt pe alocuri ilegale sau chiar ridicole cum sunt alea despre închiriat reviste vechi sau despre cumpărat proprietăți pe credite dubioase.

Dacă acest farseor poate să spună verzi și uscate despre cum să te îmbogățești și să vândă milioane de exemplare în lumea întreagă, de ce n-ar putea și o redacție de șomeri să facă la fel?

Mai ales că avem povești mult mai palpitante si mai familiare din anii 90 și 2000 despre afaceri cu vânzare de pietre pe hi5 sau biblioteci în care poți închiria pensionarilor reviste cu conspirația potopului de noroi, secretele vloggingului, cum să fii un Jordan Peterson local și multe alte picanterii și referințe trepanate.

Manualul Tancului este povestea unui băiat sigur pe masculinitatea lui care a crescut cu doi tați: tatăl biologic, un bugetar speriat de riscuri și îndoctrinat de stat și școala publică, și prietenul tatălui său, un bărbat care a învățat totul despre capitalism și a făcut avere în România anilor 90.

De la fiecare Tancul Financiar a avut multe lucruri de învățat despre bani și investiții. Cartea deconstruiește și invalidează miturile clasei de mijloc despre cum poți ajunge bogat lucrând full time la o corporație mare și explică amănunțit cum pui banii să lucreze pentru tine prin sclavie modernă și speculații de înaltă finețe capitalistă.

Cumpără cartea la preț redus de aici.