Într-o vară aridă din copilăria mea, părinții mei basarabeni m-au trimis în Sicilia pentru 2 luni. La muncă, nu la stat pe plajă. Da, și în comunism se putea călători, dacă te ducea puțin capul și aveai vorbele la tine. Sicilia era pe atunci paradisul femeilor fără sutien. În ziua de azi nu mai e corect politic să compari sânii italiencelor cu portocalele roșii de Sicilia fără să-ți sară o sectă feministă în cap.
Mă rog, revin. Am cules portocale în Sicilia 2 luni de zile. Ziua, culegeam. Seara, mă plimbam. Aveam 14 ani și eram zvelt, cu mușchii bine definiți, ca orice băiat din republica Moldova. Corp întreținut de muncă. Din vorbă în vorbă cu localnicii, m-au racolat doi mafioți sicilieni vero, Mario si Primo. Implicați până în gât în răpiri de copii de bogați. Erau poate cu 2-3 ani mai mari ca mine, amândoi săgeți, dar deja aveau respectul câștigat pe stradă.
La sfârșit de săptămână, când se încingeau dansurile între tineri, era coadă de italience la mafioții ăștia tinerei, cu părul dat cu pomadă, îmbrăcați în cămăși subțiri din bumbac moldovenesc numai bune pentru vara siciliană. Fetele, tot în cămăși de bumbac, dansau până transpirau și se conturau sfârcurile de la portocalele roșii. Azi nici nu mai ai voie să descrii astfel de scene.
Printre ele, Nina, colega mea de cules portocale pe care am pus ochii din prima săptămână. Acum că m-au racolat cei doi – mai întâi să-i învăț câteva cuvinte în rusește, că urmau să plece în lumea nouă unde mafia rusă și italienească își împărțeau cartierele cum îmi împărțeam eu pachetul de mâncare cu Nina.
Apoi îi ajutam cu diverse comisioane prea înjositoare și pentru ei – eram cineva. Nu intru în amănunte, dar pot să spun că n-am împărțit doar mâncarea cu Nina în vara aia. Restul, silenzio stampa. Uitându-mă acum la Sopranos, îmi e ușor să-mi văd vechii prieteni, Mario și Primo, în personajele serialului. Doar că prietenii mei sunt adevărați – serialul, mai puțin.
