Este 2025. Virusul COVID-19 a evoluat în moduri neprevăzute, animând trupurile neînsuflețite ale bolnavilor pentru a se propaga. Petrecăreții din Vama Veche, Mamaia, Cocorăștii de Vale și Sinaia au împrăștiat boala în întreaga Românikkka, ducând la o scurtă dictatură tehnocrată formată din membrii patronatului HORA și Dacian Colos.

O dictatură de 6 luni considerată de mulți cea mai bună perioadă din istoria post-comunistă a țării. Câteva redute au rezistat după căderea “guvernului bunului simț”, cum fusese numit, acestea fiind în marea lor majoritate bodegi legionare și prăjitorii de cafea exotică. Totuși, un timp a rezistat un refugiu și pentru cei 10 adepți ai ideologiei sublime din București.

Conacul lui Epstein, care nu trebuie confundat cu beciul lui Epstein, a fost un timp o mică colonie pentru luptătorii împotriva ideologiei de gen dar din partea stângă, care ziua răiduiau puținele măcelarii rămase, și seara pregăteau ceaunuri condimentate cu Bella Ciao și Metaxa.

O vreme părea că utopia socialistă fusese atinsă, dar curtea cât un foișor a conacului nu a putut face față mâinii invizibile a pieței pentru totdeauna, și forțele de ordine și bunul mers al lucrurilor au naționalizat paradisul stângist, trecându-l dup-aia sub tutela privată a corporației sănătății.

Cândva o grădină cochetă din care răsuna la un nivel acceptabil el pueblo unido, acum este o ruină prin care încă se pirindă câțiva pacienți reanimați nefericiți, cei care au optat doar pentru abonamentul basic lemur-0 din oferta ministerului privat al sănătății, iar ceaunul zace neîncins.