Întreaga floare corect-progresistă a internetului local s-a inflamat recent după ce au aflat că există Tik Tok. După ce s-au dezumflat spumele inițiale provocate de conceptul unei platforme în care absolut oricine, indiferent gen, etnie, vârstă sau gradul de separare de Irina-Margareta Nistor, poate crea conținut care se răspândește liber și vital mai repede decât troscotul japonez într-o grădină fash cu design copiat de pe Pinterest, aceeași floare corect-progresistă s-a inflamat și mai abitir după ce a a aflat că o asemenea platformă poate fi folosită și de Alexandru Cumpănașu.
Ba, mai rău, Cumpănașu o folosește pentru a ajunge la copii. “Nu se gândește nimeni la copii?! Omul ăsta vorbește cu tente sexuale unor copii!”, spun probabil aceiași oameni care au considerat că George Bonea a fost cruficat pe nedrept. Pentru acest comeback incredibil și dovada constantă de geniu tactic , Cumpănașu merită să i se dedice o serie Netflix intitulată Marțul Regelui.
Dar de ce zicem că Cumpănașu e un geniu?
Nu are absolut nicio judecată morală.
Nu poți judeca ceea ce nu are judecată, astfel că oricât de mare ar fi oprobriul împotriva sa vreodată, Cumpănașu nu se va micșora, ci va persista în cotloane, până e momentul să lovească din nou organismul moral al națiunii, ca o infecție de Candida A.
Are instinct bun de parior.
Cumpănașu știe unde să-și bage capitalul social. Joacă loose, dar nu joacă mize mari. Candidatura la președinție e doar excepția care confirmă regula, în rest el mulțumindu-se să sugă bani din surse politice mai de eșalonul doi sau trei, precum societatea civilă întunecată (da, asta e o referință la intellectual dark web). De data asta, a știut să capitalizeze bruma de infamie obținută din aparițiile TV fix unde trebuie – pe rețeaua socială cu cea mai mare creștere din lume. Dacă era prost, își făcea doar o pagină de Facebook și un magazin online unde încerca să vândă căni personalizate. Dar Cumpănașu nu e prost.
Nu analizează, nu judecă, doar reacționează.
Cumpănașu nu a stat să considere relația de putere dintre el și copiii care îl urmăresc, sau cum le poate fi afectată dezvoltarea psiho-morală de discursurile și interacțiunile lui. Cumpănașu vede cifre și le vede crescând. Cifre crescătoare bun, cifre descrescătoare rău. Aia e tot ce contează în capitalism, iar chiar dacă el poate nu posedă capacitățile cognitive necesare să conceptualizeze asta, Cumpănașu simte asta cu întreg organismul său.
Nu îi pasă ce rămâne.
Lui Cumpănașu îi pasă de aici, acum. El nu stă să se gândească că poate numerele alea uriașe de followeri pe care le vede toată lumea pe Tik Tok ar putea fi o strategie a gigantului tech care deține aplicația pentru a atrage lumea spre ea. S-a întâmplat și pe la case mai vestice. La fel de bine ar putea să-i pese de cât de artificială e averea lui Elon Musk și să se gândească la consecințele sociale, ba chiar planetare, ale unui mod de organizare socio-economic bazat aproape exclusiv pe creșteri fulminante, dar, repet, Cumpănașu nu e prost. Cumpănașu a văzut oportunitatea, a prins-o, o savurează, trăiește din ea acum. Que sera, sera, băi românilor.
Corul de bocitoare consumatoare de presă quality care nu își dau seama cum și de ce funcționează Cumpănașu va dispărea într-un final. Probabil într-un tiny bunker cumpărat în rate pe 30 de ani, rugându-se la un poster cu Marie Kondo înainte să desfacă ultimul borcan de kimchi de leurdă și să se bucure că au mai scăpat astfel de clutter. Afară vor bubui petardele atomice, iar după ce se va așterne tot praful, Cumpănașu va ieși iar la suprafață și se va plimba cu nonșalanță prin deșertul post-apocaliptic, urmat de o armată de gândaci de bucătărie, ca o mașină de război nomadă.
Dublul standard românesc. Dacă nu ești cu noi se pune, dacă ești cu noi, poți să faci ce vrei!
nu știu dacă a observat toata lumea cum autorul a citit Deleuze și semnalizează pe final