S-a terminat preselecția pentru Locale și Partidul Cascadorii Râsului Demos iar n-a reușit să intre în cursa electorală. Cu toate că numărul de semnături necesar a fost mult mai mic decât la prezidențiale sau la europarlamentare. Bineînțeles că, în comunicatul de pe pagina lor de facebook, s-au scos la înaintare condițiile vitrege de pe carosabil. Ba că a plouat, ba că a nins, ba că a fost furtună, ba că nu i-a lăsat pandemia să iasă în stradă să ia semnături de la muncitorime. Ba din cauza conflictului intern și a demisiilor în serie, în flux și in paralel. Ba că au fost la un pârț distanță de a intra în competiție. Numai minciuni de-o șchioapă, pe trepanați n-ai cum să-i păcălești sau să le spui povești.
Vă relatam zilele trecute că surse din interiorul partidului ne-au declarat că s-a încercat clonarea unor semnături mai vechi. O practică banală și veche de când capitalismul în România. Asta face orice primar pesedist din rural, stă trei nopți la primărie și copiază liste mai vechi de semnături. Dar ștacheta morală e ridicată în Demos, ceea ce pe noi ne distrează la culme având în vedere că știm orientările cam bolșevice ale denunțătorilor. Mă rog, să fie pace între popoare și sate stângiste.
Ce nu v-am spus atunci? De unde ar fi venit semnăturile. Păsărelele ciripeau de zor că la acea ședință blestemată însuși președintele scării de bloc ar fi admis că are listele cu semnături de la alegeri din perioada 2010-2014. Să fi păstrat liste din perioada de glorie a Partidului Ecologist? Sau era Partidul Verde? Tot ce e posibil, dar nu asta contează, ci motivația din spate.
Rămâne întrebarea: de ce a făcut-o? De ce le-a spus neinițiaților când putea să cloneze semnăturile în liniște și să intre în marea cursă în care lua treizeci de semnături maxim? Noi avem o teorie trepanată și v-o vom spune și vouă, să nu murim proști. Dacă ne înșelăm, aia e, dar merită s-o parcurgeți măcar ca beletristică.
Toată lumea știe că demisia e practica recurentă în acest partid. Când vine vorba de renunțări și demisiii, Demos e un sac fără fund efectiv. Se știe și că președintele scării de bloc nu are încredere în mai nimeni, mai ales în păsăricile care au ciripit marea tentativă de evaziune electorală. Miroase trădarea de la distanță, are nasul format la câte grupuri au încercat să-i facă o brutuseală. Dacă se apuca împreună cu locotenenții de încredere să cloneze semnături, erau șanse mari să afle ciripitorii și dacă ajungeau în campanie cu scandalul ăsta, problemele erau de zeci de ori mai mari. Poate chiar penale.
Deci spațiu de manevra nu prea era, așa că s-a mers pe varianta adevărului. Indiferent de reacția noilor acoliți , partidul a căzut în picioare. Ba mai mult, s-a mai cernut din plevușcă și s-a întârit coeziunea de grup cu slugile care nici prin gând nu le-au trecut să trădeze partidul mult iubit, din contră, i-au acuzat pe cântăreți de “necolegialitate”(un leitmotiv în orice partid).
Mai mult, noi credem că scopul nu a fost intrarea în alegeri. Indiciul principal este modul jalnic în care i-a mobilizat pe slugi, practic au început să iasă la strâns de semnături (online și în stradă) pe ultima sută de metri. Să fie, parcă, siguri că nu se întâmpla marele miracol. De ce să obosești încă o lună o echipă și așa surmenată cu o campanie inutilă pentru niște firimituri în consiliul local, când te poți replia și pregăti de parlamentare.
Acolo iar e rost de pompat branding în cultul unei singure personalități. Acum că echipa e mica și ridică și sunt toți frați și surori de sânge, e liber la clonări, duplicări, distilări și alianțe cu Victor Ponta și, de ce nu, Hitler sau Antonescu atât timp cât poți dormi pe un scaun de deputat sau senator.
Așadar, nu vă grăbiți să cântați pomelnicul, noi credem că viața de partid abia acum începe, cu o echipă sută la sută devotată scopurilor liderului suprem. Ne auzim la parlamentare, unde se anunță un nou eșec răsunător, probabil ultimul.
