Astăzi am ieșit un pic la o cofetărie progresistă, m-am gândit să văd care sunt ultimele rețete de dulciuri rasism-free și de partea bună a istoriei. Am fost la festivalul de film documentar One World România, aflat în plină desfășurare, să mai încerc să mai potolesc rasista care iese la suprafață din când în când. Ieri m-am uitat la vânzătorul de covrigi un pic urât, și mi-am dat seama că nu sunt atât de educată pe cât aș vrea. 

Da, e adevărat, cum zic și studiile, înainte de pandemie mă simțeam mai educată și mai puțin rasistă dar după, nu știu, am scăpările astea, mă uit urât la cei mai negricioși. E nevoie să știu că da, am reușit să fiu mai puțin rasistă, dar mai un drum lung, cum zicea și Martin Luther King. La scârbici lucrez  pe telefon și cu oameni de culoare, și ce ar fi să scap o replică, ceva? Back off, girl, îmi zic. Am făcut și un training, și e clar, e cam greu să promovez acum dacă nu încerc să scap de ce m-au învățat acasă. Tata înjura și zicea rău de romi, și e timpul să mă auto-educ, altfel în societate trăiesc?

Am văzut acolo pe imaș la One World filmul ăsta fantastic, Taikon, vi-l recomand, e cu Martin Luther King, dar de data asta este femeie suedeză și romă. Am rămas vrăjită, e ca și cum am văzut o lume din trecut care de fapt se întâmplă astăzi. Am plâns când am văzut cât de greu a dus-o Katarina, un copil discriminat de mic, mi s-a umplut inima de bucurie când am văzut cât de puternică era. Da, dar viața e îngrozitoare, liderul rom a paralizat, și am învățat multe despre cum să depășești obstacole. Era una lângă mine, comenta răutăcios, zicea persoana asta că dacă ar fi trăit Katarina ar fi îngrozit-o cum o prezenta filmul.

Că arată imagini cu ea paralizată, că ambii copii se vedeau că au resentimente serioase cu mama, și că filmul e despre cum o persoană a intrat la eroi, din ăștia extraordinari și discriminați, și că asta este o mare mizerie față de Katarina însăși. Dar e clar că unii nu sunt îndeajuns de educați pe problema asta, e nevoie de eroi ca Katarina, ce, noi nu îi avem pe cei care au murit la revoluție?

Nu încape îndoiala, și ediția One World Romania de anul ăsta i-a pus la punct pe rasiști. Pe lângă asta, publicul alb rafinat a putut participa la multe evenimente cu liderii romilor și cu mințile puternice de la Radio Guerilla, e unul cu parastasul rasiștilor, și altul cu ce facem după ce rasismul a luat sfârșit, ah, abia aștept, mi-ar plăcea să am o șefă de marketing romă, care să vândă românilor cum să se îndrepte, să se educe, să scăpăm odată de blestemul ăsta național care nu ne lasă să ne bucurăm cu toții de iubire.