Nu știu dacă vă aduceți aminte de asistenta șefă din Zbor deasupra unui cuib de cuci, dar e una cu care se bate Jack Nicholson și e un fel de sadică care își maltratează pacienții. In film, asistenta învinge, Nicholson e până la urmă trepanat la creier, și prietenul indian reușește să scape pe geam după ce îl sparge în forță.

Filmul din 1975 era un fel de revoltă a hipioților care denunța sistemul carceral al spitalelor și practica trepanării, la vreo câțiva ani după ce a fost făcută ilegală. În noul serial din 2020 de pe Netflix asistenta șefă se transformă într-o anarhistă criminală care își descoperă atracții sexuale queer, îi eliberează pe trepanați, și vrea să distrugă instituția totală medicală din interior. Nu e rău, nu?

Mildred suferă un fel de make over senzațional: producătorii au făcut din sadica care te găurește în creier o sadica ucigașă care pare ea cumva trepanată. Cu un look glam de noir pulp, filmul inspiră la be gay do crime și face asta perfect în lumea algoritmilor care trebuie să te recunoască ca să exiști. Filmul are toate cuvintele cheie pentru a fi descoperit în viitor la o căutare a unor roboți care s-au plictisit să fie normali: California, lesbianism, gore, personaje excentrice, cam tot ce vrei pentru a exista în lumea în care trebuie să fii recunoscut cu o viață subversivă. Personajele evoluează după tipare de acum devenite clișeu: ele își descoperă dorința lesbiană pe care o aveau undeva îngropată, dar neîmplinită; fac vacanțe eterne în Mexic unde se îmbracă în haine tradiționale și total autentice; și mai ales, nu prea fac un minut de muncă de îngrijit bolnavi, șters, curățat monoton la locul de muncă, unde asta le este de fapt fișa postului.

Dacă există trans-washing și red-washing în lumea filmului, iată că avem acum un nou model de trepanați-washing, care ar trebui să ne întristeze. Ar avea de exemplu revista Trepanatsii nevoie de Mildred să scape de azilul lumii înconjurătoare? Mulți dintre dușmani visează la asta, da, e clar.

La fel de trist, trepanații din film au un rol minor și dispar repede din cadrele lui, fiind folosiți și folosite doar pentru a ne îngrozi delicios. Ștergerea și aruncarea lor în minorat este încă o dată un proces prin care se rescrie istoria. Nu este o coincidență că asaltul împotriva celor cu găuri în cap apare în filmul lui Milos Forman, un regizor care a suferit îngrozitor în lumea comunistă, dar care și-a găsit libertatea prin reinventarea unor clișee despre indieni puternici și tăcuți. Din păcate, și atunci, și acum, trepanații sunt folosiți ca niște personaje mici pe o scară mare a istoriei, unde rebelii (în filmul lui Forman) și queerșii (mai nou în lumea Netflix) dețin rolurile mari.

Da, nu e nicio îndoială, e nevoie de rise up, trepanați!, de o istorie de mii de ani a lor, și mai ales de fotografii care să arate adevărul, și anume că ei au ajuns aici de pe alte planete.