Pe Netflix rulează zilele astea un film care nu a fost băgat în seamă al timpul lui, dar e misiunea noastră să îl ridicăm la adevărata valoare. Săptămână mea cu Marilyn ar trebui să fie un manual al USR-ului, care să îi spună ce trebuie să facă la alegerile locale, mai ales în timpul scurt care ne-a rămas.
Filmul ne povestește un moment din viața superstarului Marylin Monroe, sau ce era atunci super fără facebook și net. Adică, Marilyn se duce în Marea Britanie în 1956 și are o aventură cu un puști britanic crescut la Eton. Fascinant, nu? Marylin strălucește, îi înnebunește pe toți, vor să o vadă toți goală, e un haos total pe care numai libertatea americană îl poate face pe vechiul continent.
Cum poate să facă USR-ul românesc ce a făcut Marilyn? Ce se întâmplă azi cu politica electorală în România nu e departe de situația tragică a unui fost prim imperiu mondial în 1956. În prezentul românesc redus la stadiu de birocrație plictisitoare, toată lumea vorbește despre cum aduce și face bani. Un fel de rău existențial i-a prins pe toți candidații în mrejele lor, toți arată la fel, vorbesc la fel, ne spun că aduc bani de la europeni.
Săraca Marilyn, și ea se confrunta cu teatrul britanic, obosit și neștiutor cu filmul, și care nu înțelegea noua lume în care trebuie să cucerești, nu să fii profesionist. Dar ea a făcut câteva mișcări pe care sistemul implacabil nu le-a putut întrezări.
Mai întâi, n-a mai fost fidelă soțului, sau electoratului său, ci a început să îi seducă pe toți în neștire. Și Clotide poate să învețe de aici, și ar putea să repete la Peleș. Marilyn s-a dus la castele imperiale, cu o putere de fascinație dulce, și toți custodienii culturii britanice au rămas cu gura căscată. Ea apoi s-a aruncat în râu cu un puști mult mai tânăr, și l-a sărutat fulgerător în apă.
Apoi, ce a făcut Marilyn a fost să nu apară niciodată la timp și să își spună replicile cum ar fi vrut actorii de teatru britanici. Ea le-a spus cum a vrut ea, charming și dezlănțuitor de erotic. Ne putem imagina cum Nicușor Dan ne poate ului semi-dezbrăcat cu metroul ușor, care ar putea să devină în retorica USR-ului un labirint al orgiilor pe drumul spre muncă.
Nu în ultimul rând, și asta poate să fie o carte de joc decisivă, Marilyn dădea senzația ca nu e foarte intelectuală și pregătită. Evident, ăsta era un truc, ea citea Ulysses de James Joyce și trăia cu monstrul intelectual Arthur Miller. Candidații USR au căzut în plasa în care citează din Matrix și par cei mai digitalizați. Publicul nu te votează așa, trebuie să fii doar spumos și să faci cu ochiul incitant. Clotide ne spune prea mult că a făcut chestii, ea trebuie să își lase fusta să se ridice involuntar când trece pe o gură de canal aburindă.
Din păcate, nivelul de educație al consilierilor politici USR nu va înțelege nici acum, în ultimul ceas, mesajul filmului. Încă o șansă pentru adevărata libertate, cea în care ți se iau bani din buzunar fără să simți, va fi pierdută.