Nota redacției: Ieri am publicat în ziarul nostru un articol la limita pamfletului despre un protest fușerit și cringe al unei stângulitse care mereu și-a dorit să pară mai mult decât a putut să fie. Deranj mare pe social media, comentarii acide, certuri intense. Pe noi nu prea pot să ne prostească și să ne spună povești de adormit copiii. Această stângulitsă și-a pierdut efectiv mințile odată cu protestele Roșia Montană și cele anti-austeritate din 2012 din care s-au hrănit imagistic ca vampirii până în prezent. Cavaleri ai tristei figuri, don quijotsi care încă cred în puterea lor providențială de lideri mesianici de stradă cuplati la “oamenii simpli” și care se înconjoară mereu de un mic grup de adulatori care le întrețin fantasmele trepanate. Ocazional, când mai e rost de o cumetrie afecenistică, academică sau un post călduț de consilier, nu se dau înapoi să susțină prin vot dreapta sau să se hlizească pe facebook la corectitudinea politică cot la cot cu secretare din guvernul austerității împotriva căruia, culmea, au ieșit să proteste la Victoriei. Nu suntem puriști, înțelegem micile complicități, dar câștigându-ne pâinea din piața liberă vânzând cănutse, cărtsi si ce mai pica din capitalism, ne permitem luxul, ipocrizia și ticăloșia de a vă arăta cu degetul când regele e gol sau când tot satul tace. Nu contestăm, noi nu suntem stânga aia care va aduce vreo schimbare, dar nici voi nu sunteți. Accept-o admine.

Femeia Feminină a fost elegantă în feminitatea ei și le-a adus într-o manieră destul de light câteva critici activiștilor. Fiind mascați, n-am putut vedea exact cine a mai partikipat la eveniment, dar din comentariile pe care le-am primit și din share-ul de pe pagina lor, au fost prezente și persoane care încă cred cu naivitate în proiectul eșuat și deja hilar pe nume Demos. Ca de obicei în satul nostru în care toată lumea e înrudită într-un fel, lucrurile au degenerat cu o bătaie în toată regula în spatele căminului cultural după serbarea de sfârșit de an. Acesta este răspunsul Femeii Feminine.

Deci prietenx,

1. Am citit cu amuzament și ocazional cu disperare incapacitatea de a putea primi niște critici. Am sperat că la vârstele venerabile pe care le avem să putem discerne contextul în care vin, un ziar de satiră, deci tonul ușor ironic, dar și faptul că în viață se întâmplă ca unii oamenii nu se fie de acord cu noi și cu acțiunile noastre.

2. Am citit un comentariu cu care sunt în mare acord, cum am scris și în articol. Dacă era prima încercare a unui grup de a performa pe scena căminului cultural al stângulitsii, chiar aș fi aplaudat cu 10 mâini. Rar am criticat multe dintre acțiunile stângii, tocmai pentru că știu că e greu cu organizarea/planficarea. Dar acțiunile Miliției Spirituale le privesc cu ochi critici pentru ca mie mi se pare CRINGE. Asta e, trebuie să trăiți cu această povară în suflet că o random person de pe internet vă consideră inutili și că ocupați spațiul degeaba. Get over it. 

3. Apoi tema era mega populară nu ceva nișă unde poate era cazul să fie chiar un happening mai discret, problema subfinanțării sănătății merge capitalizată lejer la stângulitsa înainte să o ia AUR înainte. Apoi cu măscuțele și secretismul plus locația, dacă nu știam cine sunteți aș fi putut să cred că sunteți chiar AUR sau anti-mască. Deci mnah, mi se pare că dacă tot vrem să facem ceva să nu mai facem pe genunchi că uneori pot fi și consecințe mai neplăcute decât un articolaș critic. 

4. Also, cu plăcere că măcar s-a scris în presă de eveniment. 

5. Ar mai fi si take-ul cu care nu sunt de acord, dar poate sa aibă some truth in it. Legat de nevoia de auto-validare ca să simți că exiști, să simți tu să faci ceva, să primești likeuri și apreciere(că tot ne acuza un băiat cu freza bizară de clicktivism, iată ironia), și să nu poți să înțelegi o critică, când cei care vor fi cu adevărat afectați de măsurile pentru care tu ieși s-ar putea ca ei să nu mai aibă cum să simtă că există. O soluție mai simplă de auto-validare era o ramă la poza de profil. 

6. Discuția despre solidaritate – pai solidaritate cu ce? Cu o încercare de atragere a atenției pe care eu o consider prost făcută și inutilă. Adică chiar extindem acest concept până uităm la ce se referă. Cred că nu îmi afectează solidaritatea dacă scriu un articol în care pun niște argumente în care discut că e o acțiune inutilă. 

7. Sincer mi se pare o ceartă de grădiniță și se văd privilegiile așa de bine, ai primit totul așa ușor încât nu stii cum să gestionezi o critică. Chiar și dacă ți se pare proastă. Poți să faci un articol în care să îl contrazici, nu comment-uri lungi despre cum e nedrept și nesolidar să ai opinii care nu îți validează ideile, că nu e vorba de chestii așa de personale. Nu cred că cineva în afară de Bumbeș sau Stegarul de la Universitate se mai identifică în CV ca protestar.

8. Și pentru că comentariile s-au dus atât de jos, dacă ma chinuiam, în juma de zi tot strângeam 20 de oameni care să vină să pună nenorocitul ăla de banner la guvern.

9. Sunt și aspecte pozitive totuși, a reușit să crească numărul de poze de pus la articole cand intri în stock images și cauți “protest stânga”.